FMI şi România s-au împăcat. Măcar la nivelul reprezentanţilor de frunte ai celor două părţi. Momentele grele de sâmbătă şi duminică, atunci când reprezentanţii Guvernului României, Preşedinţiei şi Delegaţiei FMI în România s-au luat la harţă pe mai multe teme, au trecut. Ieri, Şeful Delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a anunţat că, în ciuda discuţiilor aprinse, înţelegerea privind împrumutul acordat României rămâne în picioare. Ca de fiecare dată, Franks a reluat declaraţiile privind faptul că FMI nu impune nimic României, ci doar acceptă angajamentele Guvernului privind metodele ce urmează a fi aplicate pentru atingerea unor ţinte macroeconomice stabilite cu FMI. Pe de altă parte însă, discuţiile aprinse FMI - România au fost generate tocmai pentru că fondul nu a fost de acord cu faptul că Guvernul României, cu susţinerea Opoziţiei, a promovat deja celebra Ordonanţă de Urgenţă 50/2010, a cărei aplicabilitate retroactivă ar fi desfiinţat unele comisioane considerate drept abuzive. La insistenţele Fondului, dublate şi de Comisia Europeană care a emis o scrisoare oficială privind pregătirea procedurilor de infringement care urmau să fie declanşate împotriva României, guvernanţii noştri au cedat şi au acceptat ca Ordonanţa să nu fie aplicată retroactiv. Odată îngropată securea războiului, Administraţia Băsescu-Boc şi FMI au revenit la tonuri de dialog cu accente călduroase, pe fondul protestelor liderilor Opoziţiei politice, care au acuzat un cras joc de imagine menit să mai cureţe faţa întinată a actualei Puteri. Într-o conferinţă de presă susţinută ieri, Franks nu a contenit cu laudele la adresa guvernanţilor, care tocmai cedaseră în faţa presiunilor. Atât PC cât şi PNL şi PSD au acuzat reprezentanţii Fondului de abuz şi de amestec în treburile interne ale statului român.
În aceeaşi conferinţă de presă, la insistenţa jurnaliştilor, Franks a baletat, în stilul caracteristic, şi pe lângă subiectul salariului minim pe economie, un alt subiect important al discuţiilor dintre semnatarii acordului de împrumut extern. Dacă clasa politică a susţinut că este sustenabilă o majorare cu 18% a salariului minim (variantă comunicată oficial chiar de Theodor Stolojan, un lider de marcă al partidului de guvernământ), Franks a declarat că aceste cifre sunt mult prea optimiste. “Au fost îmbunătăţiri ale politicilor privind cheltuielile salariale, având în vedere disponibilizările din domeniul bugetar, dar, pentru o creştere atât de masivă a salariului minim, trebuie continuate aceste politici privind concedierile, astfel încât cheltuielile de personal să se păstreze în limitele stabilite”, a spus Franks. Dacă oficialii români se feresc să ne spună unde stăm din punct de vedere economic, Franks ne-a lămurit, ieri, cu un zâmbet încremenit pe buze: “România are şanse să îşi revină şi să recupereze decalajele faţă de Europa în cinci, 10 sau 15 ani”. Pe de altă parte, după îngenuncherea de ieri, FMI a reţinut atitudinea slugarnică a guvernanţilor şi a arătat, prin gura lui Jeffrey Franks, că România este mai aproape de cel de-al doilea acord de împrumut extern. Cine ştie cu ce preţ...