Comunitatea ştiinţifică este alarmată de creşterea concentraţiei de CO2 în atmosfera terestră, care nu se limitează la încălzirea climatică, ci constituie o ameninţare directă pentru producţia agricolă, care va suferi o diminuare semnificativă a anumitor substanţe nutritive conţinute în vegetale. Cu nivelurile ridicate de dioxid de carbon estimate la nivelul anilor 2050, acesta va fi cazul zincului şi fierului, indispensabile alimentaţiei umane, a căror concentraţie se va reduce în mod îngrijorător în anumite cereale şi leguminoase, potrivit unui studiu realizat de Şcoala de Sănătate Publică din Harvard. ”Dat fiind că circa două miliarde de indivizi suferă deja de carenţe de zinc şi fier, ceea ce se traduce în fiecare an prin 63 de milioane de decese legate de malnutriţie, aceasta este ameninţarea sanitară asociată schimbării climatice cea mai importantă identificată vreodată”, insistă prestigioasa instituţie americană, într-un comunicat.

Acesta este primul studiu care probează că nutriţia umană este ameninţată de creşterea concentraţiiilor de CO2, care nu au încetat să crească după Revoluţia Industrială. Mecanismele responsabile de acest fenomen rămân în continuare misterioase. În trecut, experienţe efectuate în laborator sau sub efectul de seră demonstraseră deja efectul nefast al CO2 asupra calităţilor nutritive ale produselor agricole, dar pertinenţa rezultatelor obţinute în condiţii artificiale fusese criticată. Alte experimente realizate în plin câmp şi în aer liber datorită tehnicilor de îmbogăţire în CO2 (botezate FACE) nu fuseseră efectuate pe un eşantion suficient de vast. De această dată, biologii americani au trecut în revistă datele primite din şapte situri FACE, din Japonia, Australia şi SUA, despre 41 de varietăţi diferite de cereale şi leguminoase. Concentraţia de CO2 în toate aceste situri era cuprinsă între 546 şi 586 părţi la un milion (ppm), o valoare similară celei prezise de experţii climatului că va fi atinsă în următorii 40 - 60 ani, în pofida măsurilor luate până acum pentru a stopa emisiile de gaze cu efect de seră.

A fost măsurat conţinutul în nutrienţi al părţilor consumabile la grâu, orez, porumb şi sorg, ca şi la soia şi mazăre. Rezultatele arată o netă reducere a conţinutului de zinc, fier şi proteine la cereale, precum grâul şi orezul, care fixează carbonul conţinut în CO2 sub forma unui compus cu trei atomi de carbon. Grâul cultivat sub concentraţie mare de CO2 conţine, de exemplu, cu 9,3 % mai puţin zinc, cu 5,1% mai puţin fier şi cu 6,3% mai puţine proteine decât un grâu cultivat în aer ambiant, ceva mai puţin de 400 ppm CO2 actual. Cercetătorii de la Harvard au constatat totodată, cu surpriză, că conţinutul în zinc şi în fier poate fluctua considerabil de la o varietate de orez la alta, ceea ce ar putea permite dezvoltarea unui orez mai rezistent la concentraţiile puternice de CO2. Leguminoasele, precum soia şi mazărea, manifestă şi ele o scădere semnificativă a conţinutului în zinc şi în fier, dar nu şi în proteine. Între două şi trei miliarde de locuitori ai planetei noastre primesc mai puţin de 70% din aportul lor în zinc şi în fier, în special în ţările dezvoltate, unde carenţele alimentare constituie deja o provocare majoră pentru sănătatea publică. Plante ca porumbul şi sorgul, care fixează diferit carbonul atmosferic, par mai puţin afectate de o rată de CO2 ridicată.