Creștinii catolici sărbătoresc duminică Învierea Domnului - Paștele, cea mai mare sărbătoare a creștinilor.

Doi ani la rând, 2010 și 2011, Paștele a fost sărbătorit în aceeași zi de toți creștinii — ortodocși, catolici, greco-catolici, de evanghelici și reformați, de cultele neoprotestante, la fel și în 2014.

Sâmbătă seară, la Vatican, Papa Francisc a prezidat celebrarea Vigiliei Pascale în Bazilica Sf. Petru.

Duminică, în Catedrala Sf. Iosif din București, PS Cornel Damian va prezida, la ora 10,30, Sfânta Liturghie solemnă a Învierii Domnului.

Tot duminică, la Vatican, Papa Francisc va celebra, la ora 10,00 (ora Romei) Sfânta Liturghie solemnă a Învierii Domnului în Piața Sf. Petru. După celebrare, Suveranul Pontif, de la balconul central al Bazilicii Vaticane, va rosti Mesajul de Paști și va împărți binecuvântarea Urbi et Orbi (către Cetate și lume).

Paștele își trage denumirea de la cuvântul ebraic "Pesah" al vechilor iudei, care înseamnă "trecere".

Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru neființă întru ființă iar mai apoi trecerea poporului israelian din robia egipteană la libertatea deplină, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal. Dacă mielul pascal a prefigurat încă de atunci sacrificiul și jertfa de pe cruce a Mântuitorului Isus Cristos, sărbătoarea de Paște a continuat să reprezinte pentru fiecare om în parte și pentru întreaga omenire o trecere, atât de la moarte la viață, cât și de la robia păcatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.

Trecerea de la rău la bine, de la păcat la virtute se face printr-o stăruință continuă din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea și transformarea sufletului, pentru abandonarea patimilor și dobândirea curăției inimii.Modul sărbătoririi Paștelui a fost diferit de-a lungul timpului, deși în esență s-a păstrat ca în primele veacuri. Pentru creștinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre, care stă la temelia Bisericii creștine. Noaptea de Paște era petrecută în biserici în priveghere și rugăciune. În cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidații la botez) iar momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie, cu săvârșirea Sfintei Jertfe și cu lumini multe, semn al bucuriei și luminării duhovnicești.

Cei care primiseră botezul chiar în acea noapte își puneau haine albe și purtau făclii luminoase, penitenții (cei care fuseseră excluși un timp din comunitatea credincioșilor din cauza păcatelor) erau reprimiți în comunitate, împărații eliberau prizonieri și se făceau fapte de milostenie. Sărbătorirea Paștelui se prelungea o săptămână întreagă, săvârșindu-se în fiecare zi Sfânta Liturghie, la care toți credincioșii se împărtășeau cu Sfintele Taine ale lui Cristos. Era interzisă participarea creștinilor la spectacolele, jocurile și petrecerile păgâne.

Data la care se sărbătorește Paștele depinde de două fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu dată fixă, legat de mișcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească (echinocțiul de primăvară, care cade întotdeauna la 21 martie), iar altul cu dată schimbătoare, legat de mișcarea de rotație a lunii în jurul pământului (luna plină de după echinocțiul de primăvară). Astfel, Paștele este sărbătorit întotdeauna în prima duminică după luna plină de după echinocțiu.