Pentru Partidul Naţional Liberal a început să se apropie momentul adevărului, sub forma viitorului congres naţional ce va avea loc chiar luna aceasta. De fapt, s-ar putea să greşesc eu şi momentul adevărului să se apropie mai mult pentru Călin Popescu Tăriceanu, actualul preşedinte al PNL şi fost prim ministru al României!

Cine a fost atent, a observat că, de vreo două săptămîni încoace, Crin Antonescu, una dintre figurile emblematice ale liberalilor contemporani, apare din ce în ce mai des pe micile ecrane, indiferent despre ce post de televiziune ar fi vorba. În răstimpul acesta, Ludovic Orban are o vizibilitate mediatică extrem de redusă, iar Călin Popescu Tăriceanu apare doar la conferinţe de presă pe care le organizează singur. Nu vi se pare interesantă şi simptomatică această comparaţie între cei trei potenţiali candidaţi la funcţia de viitor preşedinte al PNL? Între timp, după cum deja ştiţi şi voi, Orban a renunţat la candidatură în favoarea lui Antonescu.

Dincolo de faptul că încă suficient de tînărul Crin Antonescu ştie să vorbească foarte bine, probabil cel mai bine dintre toţi liberalii de astăzi, el are şi o remarcabilă retorică a ideilor politice. L-am urmărit de cîteva ori, cel puţin în ultima vreme, şi mi-am dat seama că fostul ministru al Tineretului şi Sportului de pe vremea Convenţiei Democrate este unul dintre puţinii fruntaşi liberali care a cîştigat capital politic în ultimul deceniu. El nu a fost implicat în niciun scandal, poate doar cu excepţia sinuciderii soţiei sale, acum cîţiva ani, nu a făcut avere, deşi acelaşi lucru se poate spune şi despre Ludovic Orban, deja fostul potenţial candidat la funcţia de preşedinte PNL, cu toate că acesta este mai puţin charismatic, şi - la urmă, dar nu cel mai puţin important - a rămas foarte credibil, pentru că a ştiut să se detaşeze de spiritul de „bisericuţe” sau „găşti” din PNL. El se bucură de susţinerea morală a seniorului Mircea Ionescu Quintus, ca şi, după cum aţi văzut recent, de cea politică a cîtorva filiale din teritoriu, în frunte cu aripa condusă de Relu Fenechiu. Toate acestea par semne foarte puternice pentru întregul partid! În plus, Crin Antonescu a păstrat, de-a lungul mandatului trecut, o atitudine rezervată, uneori chiar critică, faţă de Călin Popescu Tăriceanu şi unele dintre manevrele sale politice, cu toate că a continuat să-l critice pe Traian Băsescu umăr la umăr cu fostul premier. Asemenea amănunte definesc abilitatea încă tînărului liberal, cum spuneam şi mai devreme, ca şi o înţeleaptă nuanţare a poziţiei sale publice.

Să nu credeţi că m-am apucat să-i ridic statuie lui Crin Antonescu! Deşi, în mod subiectiv, mie îmi place acest om, nu ştiu dacă va avea puterea politică de a se lupta cu colosul financiar Dinu Patriciu, cel care se află în spatele lui Tăriceanu şi susţine cu banii săi „cu miros de petrol” întregul partid. Va fi ca o confruntare între David şi Goliat… Dacă Tăriceanu va şti să le explice colegilor liberali, însă găsind un limbaj subtil, deoarece vor fi de faţă toate televiziunile, faptul că riscă să piardă sprijinul pecuniar al celui mai bogat om din România, în cazul în care aleg „greşit” noul preşedinte PNL; atunci Crin Antonescu nu va mai avea nicio şansă.

Totuşi, am admirat curajul contracandidatului lui Călin Popescu Tăriceanu, care a susţinut răspicat că „PNL trebuie să întoarcă foaia liberală”, ieşind din zona jocurilor de culise politice, care au caracterizat atitudinea partidului în ultimii patru ani! Mă întreb, fără să ştiu, cu care dintre cei doi ochi se uită preşedintele României la Crin Antonescu, în prespectiva alegerilor prezidenţiale de anul acesta…