Știu că nu vă așteptați să citiți aici următoarele rânduri, dar trebuie să vă spun cum am perceput discursul Președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție la bilanțul Parchetului General, de la care nu a lipsit nici președintele nostru „anticorupție”, care probabil își lăsase acasă grijile, în una din cele 5-6 case, câte i-or mai fi rămas după ce s-a constatat și s-a aflat că cel puțin una a fost luată cu „japca”.

Se spune că „de la sublim la ridicol e doar un pas, iar unii nici nu știu când îl fac” - se pare că tot mai mulți și tot mai des în societatea românească!

Dacă pe ecranul televizorului la care mă uitam nu apărea un titlu conform căruia transmisiunea era de la bilanțul Parchetului General, aș fi crezut că doamna Tarcea e o zeiță pură, coborâtă ieri de pe muntele Olimpului, printre nevolnicii muritori.

Lăsând gluma la o parte, în interpretarea Cristinei Tarcea, laitmotivul literal „Am avut un vis!” a transformat bilanțul Parchetului General într-o șezătoare ori cenaclu literar demne de căminul cultural sătesc, manifestare ce are de obicei loc miercurea, pentru a alunga plictiseala de mijloc de săptămână.

Între noi fie vorba, eu nici acum nu m-am prins de ce nunta aia s-a numit bilanț de Parchet General.

Era doar o chermeză cu invitați exclusiv dintre „colegii de muncă”, plus Klaus Iohannis așezat în capu’ mesei, precum nașu’ mare, la o nuntă făcută la cort și unde invitații sosesc în „merțane”, iar în loc de lăutari, invitații socrului mic, ilustrat aici de Augustin Lazăr, cântau ode unei justiții ideale, nepuse vreodată în practică. Și, pentru ca tacâmul să fie complet, în subsidiar, aproape toate zicerile erau pe bază de ”PSD-ul care ne-a furat justiția, pe care vrea să o vândă pe șest și la pachet cu mitul anticorupției”.

Astfel privite lucrurile, rezidă obsedant întrebarea: De ce manifestarea de la Cercul Militar s-a numit bilanț? Că doar nu au vorbit de performanțe reale ale PG, de rețele de infractori destructurate, de cazuri-școală de combatere a criminalității economico-financiare, adică de acele lucruri reale și serioase precum un atac de cord, de care ar trebui să se ocupe Ministerul Public.

De fapt, acea cumetrie, nuntă, botez, luat de moț, șezătoare și laudatio, un fel de 5 în 1, a fost doar o petrecere organizată pentru ca exponenții statului de drept să mai prindă ocazia să spună că PSD-ul e nasol, Guvernul e nasol, Poporul e și el nasol... pentru că nu vede perspectiva și viitorul luminos pe care ni-l rezervă „paraditul” la cetățeni, ordinele devenite sentințe ori abuzul ca instrument de „facere” a dreptății în statul român.

Toate acestea au fost asortate cu momentul poetic al Cristinei Tarcea, care, desigur, ar fi trebuit aplaudată și onorată cu buchete de imortele, un simbol al aprecierii decesului prematur al justiției românești, onorată ieri pe catafalc de toți cei prezenți în sala Cercului Militar Național.