La sfârşitul săptămânii trecute vă prezentam o serie de detalii privind procesul de regionalizare-descentralizare, pe care anumite personaje politice refuză să le accepte din simplul motiv că nu ei sunt artizanii acestei reforme administrative. Contrar afirmaţiilor celor care spun „nu” regionalizării, românii trebuie să ştie că apariţia regiunilor, coroborată cu descentralizarea, va conduce la reducerea birocraţiei şi a aparatului administrativ, ajungându-se în final la acel ghişeu unic la care românul visează de peste 20 de ani. Odată rezolvată problema informării corecte a cetăţeanului în ceea ce priveşte implicaţiile regionalizării, ne vom apleca puţin asupra criteriilor care vor sta la baza stabilirii viitoarelor regiuni. La nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale, se dezbate în prezent varianta regiunilor monopolare (concentrarea resurselor într-o singură zonă a regiuni), varianta sistemelor bipolare (două zone ale regiuni) şi varianta sistemelor multipolare. „Sistemele multipolare asigură cea mai echilibrată formă de dezvoltare în interiorul unei regiuni. Între viitorii poli se vor crea fluxuri demografice, comerciale şi economice care vor favoriza dezvoltarea întregii regiuni”, a declarat vicepremierul Liviu Dragnea. Un al doilea criteriu se referă la dimensiunea regiunii. Potrivit MDRAP, o regiune mai mare dispune de mai multe resurse, fapt ce conduce la o dezvoltare mai rapidă. În ceea ce priveşte forma regiunilor, Liviu Dragnea spune că regiunile de formă circulară vor fi preferate, pentru că se creează un echilibru între localităţile din interiorul regiunii. Resursa umană şi multiculturalismul sunt alte două criterii care vor sta la baza configurării viitoarelor regiuni, MDRAP considerând că pentru dezvoltarea constantă a unei regiuni este nevoie de o forţă de muncă specializată în domenii variate pentru a acoperi nevoia de competitivitate şi profilul activităţilor productive în interiorul regiunii.