Atitudini xenofobe

Comisia împotriva rasismului a CE publică, în fiecare an, un studiu privind tendinţele de discriminare rasială şi evoluţia violenţelor xenofobe în cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei. Concluzia arată că din cauza crizei economice a crescut numărul violenţelor rasiste în cele 47 de state membre, o teză contestată de specialişti. În acest an, membrii comisiei au constatat o creştere generală a numărului atitudinilor xenofobe şi intolerante, pe lângă atacurile verbale violente şi incidentele violente. Potrivit raportului, criza a dus la amplificarea percepţiei că fluxurile de populaţie migratoare au un impact negativ asupra ţării unde se stabilesc. Mai multe aspecte sunt subliniate în raport, cum ar fi rasismul împotriva populaţiei de culoare, împotriva rromilor, percepţia negativă legată de musulmani, antisemitismul.

Rasismul nu variază din cauza şomajului

Un alt fenomen punctat în raport se referă la duritatea dezbaterilor despre imigrare, care trimite semnale grupurilor de extremă dreaptă. În cele din urmă, membrii CE afirmă că este totuşi greu să faci o legătură directă între criza economică şi rasism: fenomenele descrise în raport sunt numite totuşi efecte indirecte. Vincent Tiberj, cercetător la Centru de Studii Europene, sociolog, specialist în fenomenele imigrării şi reintegrării persoanelor, are unele rezerve cu privire la unele concluzii ale raportului. “Ideea că într-o perioadă mai dificilă din punct de vedere economic, oamenii au atitudini rasiste nu este neapărat adevărată: rasismul nu variază în funcţie de rata şomajului”, susţine cercetătorul. În opinia sa, şomajul este cauzat de evoluţia societăţii şi de schimarea generaţiilor. Citând un exemplu de la dezbaterea privind votul asupra străinilor din Franţa, acum 20 de ani, o asemenea discuţie nu ar fi avut loc. “Atunci exista un nivel de acceptare a imigranţilor, care nu a mai fost atins niciodată în societate”, afirmă sociologul. În ceea ce priveşte actele rasiste violente, aceste violenţe sunt mult mai multe, în realitate, luând în considerare prejudiciile raportate. Şi dezbaterea naţională din Franţa asupra identităţii personale a stigmatizat Islamul şi musulmanii.

Extremismul religios

Mai multe studii recent publicate duc la concluzia că persoanele aflate în situaţii ce provoacă îngrijorare şi incertitudine sunt mai susceptibile de a se angaja în acţiuni extremiste. Întrebaţi dacă ar muri pentru credinţa lor sau ar fi gata să îşi apere ţara în război, cu preţul vieţii, participanţii la studiu au fost înclinaţi să răspundă afirmativ atunci când se găseau în situaţii stresante. În condiţiile experimentului, asemenea situaţii au fost reprezentate fie de o problemă complexă de matematică, fie de evocarea unei dileme în viaţa personală, fie de incertitudini privind relaţiile sentimentale. Cei supuşi unui astfel de stres sunt mai dispuşi să recurgă la acte extremiste. Cercetătorii din cadrul Universităţii din York, Marea Britanie, au constatat că zelul religios este mai frecvent întâlnit la oamenii care se simt vulnerabili, neajutoraţi şi încapabili să îşi atingă scopurile în viaţa de zi cu zi. Aceştia găsesc în idealurile religioase şi în manifestările extreme ale credinţei o alinare a stresului provocat de anxietate. Studii anterioare au arătat că existenţa unor convingeri religioase puternice este asociată cu o activitate mai redusă în cortexul cingulat anterior, aria cerebrală care controlează nivelul anxietăţii.