Pe lîngă criza economică, ne confruntăm cu o acută criză de feţe politice marcante. Sînt doar feţe de carnaval. Ce-i drept, vesele, dar cam tîmpite. Năuc, alegătorul de la sate se opreşte în drum şi se uită lung pe afişe. Ce rulează astăzi la căminul cultural? O nouă parodie din serialul neterminat al comediei electorale. Bre, matale, cu cine votezi? Cu ăla cu nasul mare. Spune, ţaţo, nu că e frumos? Cu căciula pe ochi, ţăranul se lasă posedat de vîltoarea analizei profunde. Cine o fi şi fufa asta! E de la noi din sat? Alegătorul amărăştean a intrat într-o confuzie totală. Bre, da’, cum să zic, eu nu cunosc pe nimenea! Aştia cine sînt? Peste noapte, pe gardurile satului şi prin pomi s-au adunat tot felul de feţe-feţe care zîmbesc de pe postere sau afişe colorate. Ăştia sînt alţii? Da’, nene, unde este tata mare? Criza de feţe politice generează tot felul de dezbateri la bodega din sat. Unii confundă afişele electorale cu cele culturale. Dacă îi întrebi de alegeri, ei ştiu că pe 30 noiembrie e spectacol mare cu Luminiţa Anghel şi Florin Călinescu, ăla haiosul. Şi, atenţie, intrarea este liberă! Ce păcat că au fost interzise pomenile electorale! Acum patru ani, zic oamenii de la sate şi oraşe, merita să ieşi la votare. Un mic, o acadea, un taraf… Acum, vorba aia, numa’ ceasuri de perete. S-au înmulţit cucii în casele oamenilor. Nu-i a bună, că s-ar putea ca unora să le sune ceasul mai devreme. Anul ăsta, anunţă primarul, nu se mai votează cu mici, cîrnaţi şi bere. Pe bune? Stau sătenii şi se zgîiesc pe garduri. Ce faci, ţaţă, la ce te gîndeşti? Bre, unde-i Iliescu? Da’ de ce întrebi? Dacă nu e el, eu cu cine votez? Cel mai supărat este cetăţeanul treaz, fost turmentat. Treabă-i asta, unde s-au mai pomenit alegeri fără beutură? Ne-au tăiat, nemernicii şi mama lor, raţia de alcool electoral! Cetăţeanul treaz, fost turmentat, simte primul pe pielea lui efectele crizei mondiale. Păi, domnule, în urmă cu patru ani, te lipeai măcar de o poşircă. Să creadă ei, domnii candidaţi, că viaţa se vede în roz cu apă plată. Şi apă, vorba aia, şi cu plată! Se uită sătenii la afişele cu figuri politice scoase din joben şi comentează între ei că a venit circul. Nu, bre, ăştia sînt candidaţii. Îhî. E cîte unul mai sprinten la minte. Ăsta ştie să te ia la refec şi să pună întrebări. Da’, domnul şarlă, de pildă, ce treabă are cu satul nostru? E de pe la noi? A făcut şcoala primară cu careva? Are neamuri? Ştie el ce ne doare? Pentru foarte mulţi săteni, candidaţii frumos coloraţi sînt parcă veniţi de pe o altă planetă. Eu nu am auzit de niciunul dintre ei! Are vreunul voce? Poate e băiat bun şi milos, maică! Pe ăsta l-am văzut eu la televizor. Joacă într-o telenovelă. O juca şi la noi în sat? Sătenii se pregătesc să facă figuraţie într-un mare film cu alegeri uninominale. Regizorii mizează pe succesul, în materie de figuraţie după îmbulzeală, din “Dacii”. Gînditorul satului stă şi cugetă după un strop de zaibăr limpezit. Ascultaţi la mine, la alegerile astea, nu o să se calce nimeni pe bombeuri, că ne-am săturat de atîtea frecţii la acelaşi picior de lemn!