Criza de personalitate a Băncii Naționale a Elveției, care a decis că vrea un franc puternic, pentru că economia țării nu se bazează pe exporturi (sarcasm!), a provocat, la nouă luni, pierderi de 33,9 miliarde franci elvețieni (doar BNE, ce să mai vorbim despre restul economiei!). Impactul negativ a fost compensat doar parțial de veniturile din dobânzi și dividende. Față de ce-au pățit exportatorii elvețieni, însă, pierderea BNE e mărunțiș. Vânzările de ceasuri ale firmelor din Țara Cantoanelor, spre exemplu, au scăzut puternic, în prima jumătate a anului și, oricât de tare s-ar da vina pe chinezi și pe concurența (ne)loială a ceasului deștept marca Apple, lumea avizată știe că trebuie să înjure doar BNE. În restul Europei... prăpăd. În mai toate statele bancarizate a avut loc (sau are în continuare loc) o criză a creditelor în franci elvețieni. În România, mii de oameni au ieșit în stradă și au inflamat mediul politic, ba chiar au generat un nou slogan - „Je Swiss Dator Vândut“. Bancherii au intrat în fibrilație, nereușind să încaseze ratele majorate brusc cu 50% și văzându-se nevoiți să convertească împrumuturi pe bandă rulantă. Și asta pentru că autoritățile din România sunt prietenoase tare cu ei (pentru că băncile împrumută la greu Finanțele, nu din alt motiv). În alte state, precum Polonia și Ungaria, criza creditelor în franci a fost rezolvată tranșant, băncile fiind nevoite să accepte pierderi masive. Și totul pentru că plafonul acela de 1,2 franci/dolar îi enerva pe cei de la BNE. Thanks, BNE!
Citește și: