În pofida eforturilor făcute de premier şi de guvernatorul BNR de a calma spiritele, criza financiară mondială a poposit, în cele din urmă, şi pe plaiurile noastre mioritice. Pornit de pe Wall Street, acest veritabil cutremur bancar a traversat Europa şi începe să-şi facă simţite efectele abia acum, după vreo două luni, în România. Toată lumea vorbeşte şi scrie despre acest fenomen, aşa încât nici eu nu puteam ignora subiectul.

Sincer vorbind, nu sunt expert financiar, însă am încercat să-mi imaginez, folosindu-mă de propria recuzită intelectuală, care ar putea fi desenul catastrofei ce îşi arată, deocamdată, doar vârful icebergului. Explozia monedei euro şi atingerea pragului psihologic de 4 lei va produce o reacţie în lanţ, cu efecte imprevizibile pe termen lung. Deocamdată, ştim sigur că ne aşteaptă o „viitură” a scumpirilor, la toate nivelele vieţii noastre cotidiene, de circa 20 de procente. Asta va anula sau va înjumătăţi toate măririle salariale şi de pensii, prezente ori viitoare. Deficitul nostru bugetar va creşte împreună cu inflaţia, într-un galop graţios, însă dramatic. Pe lângă sărăcirea gravă a unor categorii sociale, a doua consecinţă ar putea fi un val de falimente ale întreprinderilor mici şi mijlocii, ceea ce va provoca o creştere evidentă a ratei şomajului şi o încetinire a creşterii economice cu care s-a tot lăudat Tăriceanu, în ultima vreme. Pe acest fond general, infuzia de capital străin şi nivelul investiţilor directe vor scădea până aproape de nivelul mării, ca să mă exprim „poetic”. Nu ştiu ce se va întâmpla cu piaţa imobiliară şi sunt uimit de ieftinirea petrolului, deşi cred că fenomenul este temporar. În fine, pentru că un rău nu vine niciodată singur, toate elementele desenate mai sus vor fi însoţite de agitaţii sociale şi crize politice… Aici este punctul în care trebuie să pun degetul pe rană!

Instalarea crizei financiare mondiale în România se petrece în cel mai nefericit moment posibil. Suntem la aproape două luni distanţă calendaristică de alegerile generale. Toate fenomenele economice şi sociale care vor urma în acest interval de timp s-ar putea să fie fatale, din punct de vedere electoral, actualului guvern şi PNL-ului. Într-un asemenea climat intern, nici oferta PD-L-ului nu mai are justificare. Istoria recentă a lumii ne arată că dreapta este măturată de pe scena politică, în momente de criză. Din ceea ce am putut vedea în ultimele două decenii, atât la noi, cât şi pe alte meridiane, în astfel de ocazii stânga câştigă alegerile într-o proporţie zdrobitoare, deoarece în asemenea perioade este nevoie de măsuri de protecţie socială de mare amploare. Aşadar, actuala criză s-ar putea să dea câştig de cauză PSD-ului, propulsându-l la guvernare cu o majoritate confortabilă în parlament, drept răspuns electoral la scăderea dramatică a nivelului de trai ce va urma în România!

Singura concluzie ce îmi vine în minte, la finalul acestui editorial, este celebra glumă care făcea haz de necaz: „mai bine sănătos şi bogat, decât sărac şi bolnav”… Dar nu uitaţi profeţia mea, anume că actuala criză va decide câştigătorul alegerilor din România!