Criza economică şi măsurile extrem de nepopulare pe care le ia guvernul în acest sens afectează din plin cultura. Pensionarii, şomerii, elevii şi studenţii au ajuns să nu-şi mai permită să cumpere un bilet, fie el şi la preţ redus, pentru a vedea un spectacol la Casa de Cultură. Nici măcar generoasa ofertă, doi pe un bilet, pe care directorul instituţiei, Gheorghe Ungureanu, a lansat-o în această primăvară, nu-i mai poate aduce în sala de spectacole pe tineri şi pensionari.

În acest context, puţinii cumpărători de bilete la spectacolul de balet „Frumoasa din pădurea adormită”, de Ceaikovski, ce urma să fie susţinut mâine, sunt aşteptaţi la agenţia de bilete a Casei de Cultură, pentru a-şi recupera banii. Balerinii Teatrului Municipal de Operă şi Balet din Kiev se află, în această perioadă, în turneu, astăzi având programată o reprezentaţie la Sala Palatului.

Nici cea de-a doua reprezentaţie din această primăvară a excepţionalei piese de teatru „Egoistul”, de Jean Anouilh, cu maestrul Radu Beligan în calitate de regizor şi protagonist, nu va mai avea loc. Piesa, programată pe data de 7 iunie, nu se va mai juca din cauza numărului mic de bilete vândute.

Singurul spectacol programat în această lună, la Casa de Cultură a Sindicatelor, care va avea loc, pe 31 mai, este cel al lui Tudor Gheorghe, „Chemarea păsării de acasă”. Evenimentul, unic, în stilul caracteristic al lui Tudor Gheorghe, valorifică opere însemnate ale poetului şi prozatorului Mircea Micu. Potrivit preşedintelui Agenţiei Vreau Bilet, Pepino Popescu, „Chemarea păsării de acasă” este prima reprezentaţie care face parte dintr-un nou ciclu de restituiri culturale, de această dată, poetice, însă vor urma şi altele, realizate pe baza lucrărilor altor poeţi importanţi.

Luni seară, la comedia de succes „Doctor de femei”, de Georges Feydeau, cu Mihai Bendeac şi Adrian Titieni în rolurile principale, sala Casei de Cultură nu a mai fost plină, comparativ cu premiera din toamnă. Însă, se poate vorbi şi de un aspect pozitiv: cei mai mulţi dintre spectatori erau liceeni şi studenţi.

În aceste condiţii, constănţenii care simt lipsa teatrului şi a baletului în viaţa lor sunt aşteptaţi să se întoarcă în sălile de spectacole ale teatrelor constănţene. De cele mai multe ori, producţiile locale, la un preţ mult mai mic, tocmai pentru că se joacă pe scena de acasă, sunt comparabile din punct de vedere calitativ cu cele susţinute de teatrele bucureştene. Spectatorii de acasă ar trebui să nu uite că la malul mării există o companie de balet cu tradiţie, dar şi actori consacraţi, nume cu rezonanţă pe scena naţională, fără a uita de talentele tinerei generaţii.