CONTRADICŢIILE PREZENTULUI După primele şase zile de festival şi după ce au fost deja prezentate 11 dintre cele 18 filme în competiţia oficială, este evident faptul că una dintre temele puternice ale acestei ediţii este aceea a fundamentalismului religios, dezvoltată cu tonuri şi modalităţi diferite în contextul celor trei religii monoteiste. Şi apare la fel de evident faptul că una dintre dimensiunile cele mai fascinante ale cinematografului, aceea care transformă cea de a şaptea artă într-o artă extraordinară, este posibilitatea de a înţelege lumea într-un mod imediat: ce se întâmplă acum şi aici şi posibilitatea de a înţelege contradicţiile lumii contemporane. ”A face filme înseamnă a te adapta acestei lumi în continuă transformare”, declara luni, la Lido, regizorul francez Olivier Assayas.

A 69-a ediţie a Mostrei a demonstrat până acum, în prima jumătate a acestei aventuri cinematografice, că fundamentalismul poate deveni una dintre caracteristicile tuturor religiilor, inclusiv ale celor neoficiale şi înşelătoare, după cum am văzut în filmul ”The Master / Maestrul”, al americanului Paul Thomas Anderson, cu Joaquin Phoenix şi Philip Seymour Hoffman, despre America anilor \'50, perioada în care a fost fondată controversata mişcare scientologică a lui Ron Hubbard, care la Hollywood are mulţi adepţi, printre care Tom Cruise şi John Travolta. În filmul de deschidere, ”The Reluctant Fundamentalist”, regizoarea indiană Mira Nair a evocat motivele naşterii fundamentalismului islamic post-11 septembrie 2001.Debutanta israeliană Rama Burshtein prezintă în filmul ”Fill the Void”, în competiţie, un alt gen de fundamentalism religios, acela al comunităţii ultrareligioase de la Tel Aviv, comunitatea Haredim, bazată pe respectul faţă de reguli şi tradiţii.

CRIZĂ MORALĂ Într-un alt film în competiţie, ”Paradise: Faith”, regizorul austriac Ulrich Seidl prezintă o altă faţă a fundamentalismului religios, aceea a ultracatolicei protagoniste Anna Maria, care transformă religia în devianţă patologică, pentru a ascunde disperata ei nevoie de dragoste. Un alt film-scandal prezentat la Lido a fost ”Pieta”, în concurs, al regizorului-pictor Kim Ki-duk din Coreea de Sud, cu imagini puternice, greu de acceptat, violente, ce unesc religia, răzbunarea şi setea de bani. Politică şi religie, crize financiare şi morale, crize existenţiale, crize individuale: până acum, toţi regizorii prezenţi în competiţia oficială au atins aceste teme. Este conştient de acest lucru şi directorul artistic al Mostrei, criticul italian de film Alberto Barbera, care a confirmat că, într-adevăr, crizele existenţiale şi fundamentalismele religioase sunt principalele teme în atenţia regizorilor selecţionaţi la această ediţie a Festivalului de la Veneţia. Regizorul francez Olivier Assayas, în splendidul ”Apres mai”, descrie şi el o criză, aceea a unei întregi generaţii, fermentul politic din viaţa unui grup de studenţi din Franţa anilor \'70.

Criza unui cuplu şi a unei căsătorii, în mult-aşteptatul ”To the Wonder”, al regizorului-cult Terrence Malick, cu Ben Affleck, Rachel McAdams şi Javier Bardem, un film care promitea lacrimi şi suspine de dragoste, din păcate, ne-a oferit plictiseală şi banalităţi, cu replici de genul ”Iisus este sus, este jos, în spate, în faţă, în dreapta şi în stânga”... Cu un Ben Affleck, scrie criticul de film de la cotidianul ”La Nuova Venezia”, ”la fel de expresiv ca un calorifer”. Un alt cuplu în criză, trădări şi moarte, în splendidul ”Betrayal” al rusului Kirill Serebrennikov.

VEDETE PE COVORUL ROŞU O pauză de la dramele politice, religioase şi existenţiale a făcut doar filmul ”Outrage Beyond”, al maestrului japonez Takeshi Kitano, în splendidă formă, ca regizor şi ca actor, care ne-a făcut cadou două ore de împuşcături şi violenţă între diferitele familii ale mafiei japoneze, Yakuza. Artista vizuală Marina Abramovic din Serbia, membră a juriului care va decerna Leul de Aur, a declarat: ”Urăsc filmele americane; când ies din sală, mă fac să mă simt goală înăuntru, am să mă bat pentru filmele care exaltă existenţa”. Marina Abramovic va avea de unde să aleagă, dar, probabil, această afirmaţie poate fi citită şi ca ”o declaraţie de război” faţă de preşedintele juriului, regizorul american Michael Mann, cel care a realizat ”Miami Vice”, ”Starsky and Hutch”, ”Heat” sau ”Collateral”, care, mai degrabă decât existenţa, exaltă acţiunea.

La 59 de ani, actorul Pierce Brosnan a făcut senzaţie pe covorul roşu de la Veneţia. Îmbrăcat impecabil, vedeta şi-a făcut apariţia la braţul a două doamne. Cea de-a cincea zi a Festivalului de la Veneţia a adus în atenţia publicului filmul ”Love Is All You Need”, cu Pierce Brosnan în rolul principal. Actorul irlandez s-a prezentat pe covorul roşu ca un adevărat agent 007, îmbrăcat la patru ace şi însoţit de două doamne superbe. La braţul stâng al lui Pierce Brosnan s-a aflat tot timpul partenera din film, actriţa Trine Dyrholm, în timp ce la braţul drept a stat regizoarea filmului, Susanne Bier. Înainte de prezentarea filmului, care nu rulează în competiţia oficială, a existat un mic moment de îngrijorare, atunci când un bărbat a încercat să se apropie de Pierce Brosnan. Forţele de securitate au reacţionat la timp şi l-au îndepărtat repede pe individ de pe covorul roşu. În filmul „Love Is All You Need”, Pierce Brosnan interpretează rolul unui englez de vârstă mijlocie care îşi pierde soţia în mod tragic. După mai mulţi ani, ajunge să se îndrăgostească de mama viitoarei soţii a fiului.