Simpozionul Național de Pictură și Sculptură „Adamclisi - Art - Archaeology”, aflat anul acesta la a V-a ediție, a avut loc sub sigla Asociației Culturale Glycon din Constanța, avându-l atât președinte, cât și curator, pe conf. univ. dr. Gheorghe Caruțiu, de la Universitatea “Ovidius“ din Constanța, flancat de Emanuel Petric si Iulian Achim (MWCHIM Plant), ambii în dubla ipostază de manageri de proiect și sponsori principali.

Simpozionul, conceput sub forma unei tabere studentești de creație și desfășurat în perioada 29 iulie - 5 august 2018, și-a propus, la fel ca și în edițiile precedente, să ofere tinerilor excepționale condiții de creație, care să îmbogățească patrimoniul artistic al Dobrogei, dar și un program de relaxare și interacțiune pe măsură - foc de tabără, momente vesele, voie bună, mâncare și băutură tradiționale, dans, meditație, pe scurt, un prilej perfect pentru stabilirea unor prietenii trainice.

Sfârșitul taberei a adus o inedită expoziție în aer liber, organizată în grădina fermei agricole care a găzduit expozanții, cu cele 45 de lucrări ale lor - tinerii pictori Cosmin Șușu, Alexandra Maciac, Adelina Măriuță, și tinerii sculptori Dumitru Ciumeică, Anca Ioana Zaharov, Andrei Gabriel Ion, Bogdan Nica, cărora li s-au alăturat prof. univ. dr. Daniela Țurcanu, pictor reprezentativ al Dobrogei, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, și maestrul Gheorghe Caruțiu, curatorul taberei.

Cei interesați de eveniment care nu au putut fi prezenti la vernisaj, pot viziona lucrările realizate în toate cele cinci ediții, la sediul MWCHIM Plant Protect, zilnic până la ora 16.00, cele de pictură și permanent, pe aleea Monumentului Trophaeum Traiani, în Adamclisi, cele de sculptură.

Sursele de inspirație pentru lucrările de pictură și sculptură au fost istoricul și geografia locului, care ne aduc în fața ochilor clasicele peisaje dobrogene, scene pitorești, cu ciulini, măgăruși, biserici, monumentul triumfal, mărturiile creştine, vestigiile arheologice, fântâni, văi şi dealuri aride, calcarul alb cochilifer, rămas că mărturie a vechilor Munţi Hercinici, câmpuri cu lanuri de floarea soarelui sau porumb, utilaje agricole, animale, păsări, curți țărănești și hambare, liziere de salcâmi, dar și livezi, printre care își fac simțită prezența zglobiile acoperișuri roșii-cărămizii de olane sau turlele albe ale bisericii, toate amintindu-ne de pictorii renumitei Școli de la Balcic - Tonitza, Petraşcu, Ştefan Dimitrescu, Iser, Dărăscu, Jean Al. Steriade, Şirato, Cecilia Cuţescu-Storck, Lucian Grigorescu, Henri Catargi, Samuel Mützner, Lucia Dem-Bălăcescu, Max W. Arnold, Nutzi Acontz, Constantin Artachino, Kimon Loghi, Margareta Sterian, Paul Miracovi, Ion Theodorescu-Sion, Eustaţiu Stoenescu, Vasile Popescu, Iorgulescu Yor.

Prof. univ. dr. Daniela Țurcanu a apreciat, în prezentarea expoziției, că “un mare ajutor și o bună sursă de inspirație a fost peisajul schimbător care, în săptămâna taberei, s-a bucurat de o mare diversitate, chiar și pe parcursul aceleiasi zile - violetul norilor de furtună adunați laolată, furtuna însăși, dramatică și plină de romantism, ridicând, în tornade, ciulini la cerul din care țâșnea spre pământ un șuvoi de lumină, plin de forme și culori, în timp ce câmpurile se cufundau într-un verde profund, brun unitar, al ploilor torențiale care filtrau zările prin perdele gri, opace, cerul unit cu pământul prin fulgerele care brăzdau luminos, soarele băltind, la apus, în cerul însângerat, cu limbi de foc albe, galbene, albastre, prezente sonor, pământul odihnindu-se tăcut în tonuri sumbre, arsișa devastatoare, exaltând strident tonuri cromatice, rosu, ocru, galben, alb, brun, verde si albastru, iarba, florile si copacii uscați, transpirați, umiditatea provocatoare, serile învăluite în mister, cu stele strălucitoare, racoarea noptii, care te îmbia la meditatie în jurul unui foc făcut din vreascuri care pocneau odihnitor. Am făcut efortul să suprind în lucrările mele aceste aspecte maiestuoase ale naturii desfășurate, cu privirea mereu aproape de turlele bisericii din Adamclisi, căutând cu gândul apropiata Peșteră a Sfântului Apostol Andrei, căruia îi simțeam prezența.”

„Cred în vocația martirică a Dobrogei, lucru despre care am mai vorbit. Dacă privești peste milenii sau nu privești deloc, de cunoști sau nu istoria locurilor, simți, auzi, pentru că "pietrele vorbesc". Peste Dobrogea, astăzi, s-a lăsat tăcerea, artiștii pot medita, pot crea și se pot bucura de frumusețile ei și, dacă este liniște, o pot chiar auzi. Îi poti auzi pe Gânditorii de la Hamangia, pe șarpele Glycon, pe Argonauți, pe Medeea sau pe Gorgona Meduza, pe Pontus cu toate zeitățile mării, pe geți, pe sciți, pe Ovidius, pe daci și pe romani, pe învingători sau pe învinșii căzuți pe câmpurile de luptă ale acestor ținuturi, pe Sfântul Apostol Andrei. Dobrogea este tărâmul în care istoria trecută şi prezentă a făcut posibilă convieţuirea în pace a multor etnii. Multiculturalismul constituie aici baza culturii. În antichitate, aici trăiau geţii, o ramură a tracilor înrudiţi cu dacii; s-au aşezat printre ei sciţii, popor de origine iraniană, veniţi din stepele nord-pontice. Au venit grecii, care au întemeiat şi ei colonii active în epoca elenistică şi romană. Iată că, de fapt, Dobrogea a fost romană, apoi bizantină, după care a aparţinut primului țarat bulgar, din nou bizantinilor şi iarăşi bulgarilor. A fost apoi încorporată în Ţara Românească şi pe urmă cucerită de turci. În primii ani ai creştinismului, în Cetatea Adamclisi a propovăduit creştinismul Sfântul Apostol Andrei, primul apostol, cel întâi chemat, şi mulţi alţi sfinţi mucenici ai lui Hristos”, a spus prof. univ. dr. Daniela Țurcanu.

Tineri prezenți la simpozionul de anul acesta s-au impus prin seriozitate, dăruire, talent și prin dorința afirmată de perfecționare spirituală prin artă, de apropiere prin meditație de trecutul simțit, retrăit, de istoria locului care vorbește, de schimbarea a ceva, undeva, cumva în societatea contemporană aflată în suferință. Printr-o metodă arheologică, câțiva artiști au dezgropat din pământ, au extras din pietre strigătul din trecut, redându-l viu, acum și aici, la suprafață, pentru a se face auzit și pentru glăsui veșnic. Alții au configurat în piatră semne protectoare ale locului, cercuri în care se încadrează semne, precum în Antichitatea clasică, imaginea Medusei folosită ca dispozitiv apotropaic sau de înlăturare a spiritelor rele, cunoscut sub numele de Gorgoneion, și figuri care explică ce înseamnă să fii sculptor în trecut și în prezent, alăturând urma daltei, folosite în antichitatea romană în metopele de la Trophaeum Traiani, cu șlefuiri obținute prin tehnici contemporane. Printr-o lucrare colectivă, care are un spirit indestructibil și inseparabil, Adamclisi - Art -Archaeology, în ansambul ei, a configurat un scop, l-a urmărit și l-a atins, azi, la ediția rotundă, ce va constitui pentru următorii cinci ani un reper, un punct de plecare spre configurarea unei lumi pe care tinerii și-o doresc aici, în România.

Proiectul Asociației Glycon, “Adamclisi - Art - Archaeology”, care a debutat, cu succes, în anul 2014, s-a consacrat în următorii ani, a ajuns la ediția a V-a având la temelia succesului asocierea unor cuvinte-cheie, a căror dezvoltare inepuizabilă cuprinde un întreg univers material și spiritual.

ADAMCLISI este locul în care artiștii, pictori si sculptori, sunt invitați să creeze opere de artă și să reflecteze asupra lumii, într-un peisaj poetic. Adamclisi este Casa lui Adam sau Biserica Omului, care păstrează, în taină, iubirile, idealurile, obiceiurile, credințele tuturor oamenilor care au locuit ținutul și care dăinuie vie, dincolo de ruinele cetății și ale monumentului Trophaeum Traiani din secolul al II-lea d.Hr., ale basilicii, necropolei romano-bizantine, altarului, turnului, apeductelor, termelor romane. timpurie (secolele al VIII-lea–al X-lea).

ARTA, ca metodă de cercetare pornind de la obiect și subiect, stabilește legătura directă sau transcendentă dintre simbol-semn, mistic și mitic, prin hermeneutica ce conduce analiza și interpretarea către nenumărate viziuni ale realității, sacrului, existenței de acum și dintotdeauna, plină de autenticitate și har, marcând legătura dintre arhaic și universal. Predispune, astfel, la o retrăire a începutului lumii, la o înțelegere particulară, unică a sensului timpurilor prezente, la o rediscutare a noului în contextul unei culturi eterne, neîngrădite de timp și spațiu, a centrului ca emanație a sacrului, dar și a locului.

ARCHAEOLOGYA, care reflectă cultura materială și spirituală a trecutului, contribuind la îmbogățirea patrimoniului național și universal, a fost principala sursă de inspirație pentru tinerii artiști, studenți la specializările pictură și sculptură din cadrul universitatilor de artă din București, Iași, Cluj și Constanța, însotiți de câțiva dintre profesorii lor, în calitate de invitați.