Hotărârea de vineri a Curţii Constituţionale în privinţa renumărării voturilor nule din al doilea tur de scrutin prezidenţial a primit un răspuns încă de ieri, deşi termenul expiră astăzi, la ora 15.00. Este evident că decizia Curţii a încercat să împace, cum se spune în popor, „capra şi varza”… Nici n-a vrut să-l supere pe Băsescu prea rău, hotărând o verificare completă a procesului electoral, ceea ce ar fi condus la însăşi rădăcina fraudei şi l-ar fi dat în vileag pe şeful statului, dar nici nu a putut să ignore presiunea mediatică imensă!

În clipa de faţă ne aflăm într-o situaţie ce poate fi caracterizată prin lipsa unui precedent juridic. Am mai avut de-a face cu aşa ceva, însă numai la alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei, cu 11 ani în urmă. În egală măsură, legea electorală este incompletă, deoarece nu a prevăzut explicit asemenea cazuri. Asta lasă întreaga răspundere pe umerii Biroului Electoral Central şi ai Autorităţii Electorale Permanente, care sunt controlate politic în largă măsură de Traian Băsescu. De altfel, după cum s-a putut vedea încă de acum trei zile, iar faptul a fost comentat cu asiduitate, am asistat deja la încălcarea principiilor de drept procedural, prin desigilarea sacilor la birourile electorale judeţene, pentru ambalarea voturilor anulate în vederea trimiterii lor la Bucureşti. Ce să mai adaug faţă de ceea ce s-a spus, în legătură cu voturile din străinătate, ale căror transport şi pază au fost mai mult decât îndoielnice?!

Indiferent de verdictul Curţii Constituţionale, care urmează să se pronunţe în privinţa anulării sau nu a alegerilor, până la urmă, mie îmi sunt clare câteva aspecte. Pe de o parte, cazul în speţă poate fi considerat un exerciţiu democratic necesar, însă lanţul nesfârşit al suspiciunilor a anulat, practic, ultima fărâmă de legitimitate a celui de al doilea mandat al lui Traian Băsescu, dacă tot el va rămâne preşedinte!