Într-o lume a secolului XXI în care ziua are prea puţine ore, în care suntem din ce în ce mai nervoşi, cu o viaţă personală aproape lipsă, un secol în care domină agitaţia, iar aşteptările şi cerinţele celor din jurul nostru sunt din ce în ce mai mari, în care comunicarea verbală a ajuns să fie înlocuită de Facebook, sms, bbm, salvarea noastră o pot reprezenta regăsirea spirituală şi curăţirea sufletului. Mănăstirea Dervent este locul pe care îl caută mulţi. Puţini sunt însă cei care conştientizează cu adevărat importanţa lui. Pentru cei care cred în Dumnezeu, Dervent este un loc al regăsirii, unde întâlnesc liniştea şi pacea la care mulţi dintre noi râvnesc.

PRIMUL HRAM DE TOAMNĂ Sărbătoare păstrată de secole, Înălţarea Sfintei Cruci s-a celebrat sâmbătă - 14 septembrie, prin liturghii în toate bisericile din ţară, adunând şi în acest an mii şi chiar zeci de mii de credincioşi care au venit să se roage şi să ceară sprijinul Celui de Sus. Ca în fiecare an, sute de credincioşi de pe întreg cuprinsul ţării s-au strâns la Mănăstirea Dervent, unde s-a sărbătorit primul hram de toamnă al lăcaşului de cult, liturghia fiind oficiată de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Unii creştini au venit pentru că sunt doborâţi de boli, pentru că au datorii pe care nu ştiu cum să le plătească, alţii au venit pentru că au rudele plecate departe şi doar preotul le mai alină durerea. Însă cei mai mulţi credincioşi au venit, sâmbătă, să se roage pentru sănătate şi pentru cei năpăstuiţi de soartă, cum sunt cele câteva sute de persoane din împrejurimile Galaţiului care au rămas fără case în urma inundaţiilor devastatoare de săptămâna trecută. Este şi cazul unei vârstnice de 66 de ani, din Constanţa, care, împreună cu fiica şi cei doi nepoţi ai săi, a venit să se roage pentru sănătate, dar şi pentru semenii săi din Galaţi. Tanti Georgeta şi-a adus aminte de vorbele cunoscutei Margareta Pâslaru, care spunea că pic cu pic se face mult şi uite aşa ajutorul ajunge acolo unde este nevoie mai mare. E convinsă că sinistraţii din Galaţi vor beneficia şi de sprijinul constănţenilor, pentru că de fiecare dată aceştia au arătat că le pasă de soarta semenilor. A aflat şi de corturile amenajate de Primăria Constanţa şi de Consiliul Judeţean Constanţa unde se strâng ajutoare şi a spus că şi ea îi va ajuta pe gălăţeni cum poate. Cât despre prezenţa ei la hram, femeia a povestit că o parte din greutăţi vine din faptul că are de îngrijit doi bătrâni, pe tatăl ei, ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani, şi pe mătuşa sa de 86 de ani, care locuiesc în Topraisar, ambii doborâţi de povara bătrâneţii. Însă se mândreşte cu doi nepoţi, un băiat şi o fată, aflaţi în clasa a VIII-a, respectiv a V-a, despre care spune că, din păcate, nu o mai ascultă. „Nepoata Ioana este vicecampioană la atletism şi se pregăteşte pentru o competiţie naţională ce se va desfăşura anul viitor”, a povestit, mândră, femeia.

ISTORIA PĂSTRATĂ Revenind la marea sărbătoare a creştinilor ortodocşi, istoria Mănăstirii Dervent se leagă de Înălţarea Sfintei Cruci, acum celebrându-se şi hramul bisericii. Stareţul Mănăstirii Dervent, părintele arhimandrit Andrei Tudor, povesteşte că începuturile mănăstirii, care se pierd în negura timpului, se leagă de patru cruci considerate „de leac”, răsărite din pământ printr-un miracol. În prezent, nu se mai păstrează decât două, celelalte fiind distruse în perioada ocupaţiei otomane. Crucea mare din piatră, din interiorul paraclisului din stânga bisericii, este cunoscută pentru vindecarea bolnavilor, iar cea din spatele bisericii, care are braţele rupte, pentru puterea de a vindeca animalele. Tradiţia locului spune că cele patru cruci au răsărit pe locul unde se ridică semeaţă mănăstirea Dervent după ce patru ucenici ai Sfântului Apostol Andrei, un preot şi trei fecioare, au plătit cu viaţa, trimişi fiind să propovăduiască Evanghelia lui Hristos. O altă minune cunoscută în istoria lăcaşului de cult, relatată de ieromonahul Atal Toma, a fost povestea unui cioban din Coslugea, surdo-mut din naştere, care s-a oprit să se odihnească lângă cruce şi a fost trezit de tunetele ploii care se apropia. Despre puterea tămăduitoare a celor două cruci de leac s-a relatat şi în operele scriitorilor Mihail Sadoveanu şi Vasile Voiculescu, dar şi în articole şi alte documente de-a lungul vremii, ceea ce nu a făcut decât să întărească convingerea credincioşilor în puterea Celui de Sus.