Despre “materiale strategice”

Surse sigure, care doresc să-şi păstreze anonimatul, ne-au declarat că în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) din 18 decembrie a.c. s-au luat în discuţie unele informaţii preluate din cotidianul “Telegraf”, referitoare la piaţa prosperă internaţională a tritiului, care rezultă ca deşeu radioactiv la funcţionarea reactoarelor din Centrala Nuclear-Electrică Cernavodă. Subiectul a fost atins în interiorul unei informări privind “riscurile şi vulnerabilităţile specifice derulării operaţiunilor comerciale cu articole şi tehnologii strategice”, informare care ar fi fost solicitată de Preşedinţie. Considerat “material strategic” pentru că este folosit ca amplificator de explozie la H-Bombs (aşa-numitele “bombe termonucleare”), tritiul a devenit o componentă importantă pentru unele arsenale strategice ale statelor dezvoltate, cum ar fi SUA. Agenda ultimei şedinţe CSAT a fost bogată în subiecte de natură militară, de departe conexe celui al arsenalelor strategice: au fost prezentate Raportul pe 2008 cu privire la forţele armate care acţionează în afara graniţelor, apoi Raportul privind riscurile de natură teroristă la adresa securităţii naţionale generate de \"evoluţia situaţiei operative interne pe profil antiterorist\", dar şi unul privind „stadiul îndeplinirii măsurilor pentru diminuarea factorilor de risc de natură teroristă în perspectiva Summit-ului NATO din aprilie 2008”. În fine, s-a anunţat intenţia României de a achiziţiona avioane multi-rol pentru Armată: este un semn că România, o ţară desculţă şi cam fără haine, se înarmează, chiar înainte de a-şi găsi adversarii. A venit vremea, probabil, ca bătrînele care stau la cozi pentru bilete de tratament să fie înarmate, dotate cu căşti de oţel şi trimise să cucerească Balcanii şi ce a mai rămas din Africa.

România are unica sursă de tritiu din Europa

Tritiul este un izotop radioactiv care se găseşte în apa tritiată sau sub formă de gaz şi este suspectat de oamenii de ştiinţă că produce cancere şi malformaţii congenitale. Ca o ironie, în state precum India, tritiul a început să fie utilizat în medicină sau sisteme de iluminat performante. Reactoarele din clasa CANDU (Canadian Deuterium Uranium) funcţionează cu apă grea şi dezvoltă emisii de tritiu (o formă radioactivă a hidrogenului, a cărui perioadă de înjumătăţire este de 12,3 ani), considerate de specialiştii din domeniul nuclear ca fiind semnificative. Operatorii acestui tip de reactoare sînt reuniţi în CANDU Owners Group Inc (COG), fiind reprezentate în “Club” societăţi din România, Pakistan, India, China, Argentina, Coreea de Sud şi Canada. Prin urmare, România utilizează la Cernavodă unicul reactor nuclear de tip CANDU din Europa. Tritiul poate fi folosit şi ca amplificator de explozie la aşa-numitele bombe termonucleare, iar valoarea sa pentru depozitele cu arme nucleare ale statelor dezvoltate a determinat, de mai mulţi ani, o “piaţă ascunsă” în acest domeniu. De exemplu, anul acesta, SUA au redeschis o exploataţie de tritiu la Savannah River Site (Carolina). Aflat în vizită la Centrala de la Cernavodă, în decembrie 2006, preşedintele Traian Băsescu declara: „Foarte puţini dintre cei care au auzit declaraţia finală în care am spus că România susţine India să-şi reia programele nuclerare civile ştiau că ţara noastră este în clubul primelor 45 de state producătoare de echipamente nucleare...”. Dar, în acelaşi timp, foarte puţini (inclusiv Băsescu) ştiau că în anii 90, India a fost bănuită de jurnaliştii americani că a dezvoltat la Bhabba Atomic Research Center (BARC), tehnologie nucleară militară folosind instalaţii civile de producere a tritiului. Pe scurt, Guvernul indian era suspectat că tolerează stocarea în scopuri strategice a tritiului radioactiv recuperat.

Programul nuclear naţional, întărit cu firme private

Construcţia CNE Cernavodă a fost demarată în anii 1980, în condiţiile în care Programul Nuclear al României fusese definitivat de regimul comunist încă din 1969. La vremea respectivă, specialiştii români, sprijiniţi puternic de fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu, au selectat pentru proiect un model de reactor canadian Candu 6. Astfel, excluzînd utilizarea modelului de reactor sovietic, consacrat în ţările fostului lagăr socialist, Ceauşescu urmărea să îşi menţină prestigiul de jucător independent faţă de Moscova, dar şi eliminarea importurilor de uraniu îmbogăţit dinspre statele puternic industrializate. Practic, reactorul CANDU putea fi alimentat cu uraniu natural, extras şi procesat în centrele româneşti din diverse zone ale ţării. Ceauşescu ar fi dorit ca proiectul să fie finalizat încă din 1987, dar hazardul a făcut ca inaugurarea primului reactor al Centralei de la Cernavodă să o facă urmaşul său, Ion Iliescu, în 1996. În condiţiile în care Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă vor fi exploatate în regim public-privat, ecuaţia depozitării tritiului nu va deveni una mai simplă, ci una mai delicată. Lobby-ul Proatom, însă, şi responsabilii industriei nucleare au susţinut întotdeauna că poluarea radioactivă din zonă nu prezintă niciun risc prin concentraţii şi că tritiul este reţinut şi reintrodus în sistem, în condiţii de siguranţă, în timp ce deşeurile cu tritiu sînt depozitate intermediar.