Turneul final din Germania a fost unul al contradicţiilor. Aşteptat cu sufletul la gură, spectacolul din teren a lipsit cu desăvîrşire, lăsînd loc luptei tactice. Brazilienii s-au făcut de rîs, sîrbii au plecat cu coada între picioare, olandezii şi-au gripat motoarele încă din optimi, englezii au murit pe mîna lui Eriksson, iar Argentina a plecat acasă pentru că Pekerman l-a uitat pe bancă pe "noul Maradona", Lionel Messi. Astfel că miliardele de fani au căutat spectacolul în altă parte. L-au găsit în tribune, unde a lipsit încrîncenarea de altădată şi totul s-a transformat în bună-dispoziţie. Bere, cîrnaţi, cîntece, feţe vopsite în culorile echipei favorite, costume care mai de care mai haioase. Punctul forte al Mondialului german a fost însă organizarea. Cunoscuţi pentru perfecţionismul lor, germanii nu au lăsat nimic la voia întîmplării. Au pus totul la punct cu un an înainte de fluierul de start, au construit de la zero arene, le-au refăcut pe cele care nu erau la nivelul mileniului trei şi au inclus în circuit cele mai moderne stadioane din lume. Celebrele scandaluri sîngeroase dintre hooligans au fost rare, poliţiştii impunînd respect pe străzi. Cei care nu au avut norocul să găsească biletele s-au strîns în pieţe, vizionînd partidele pe ecrane uriaşe şi au părăsit în linişte locul atunci cînd echipa lor a fost învinsă sau au petrecut pînă în zori de zi, strigîndu-şi bucuria atunci cînd favoriţii au cîştigat. Au făcut o singură eroare, uitînd imnul reprezentativei statului Togo, dar probabil că autorul gafei îşi caută acum un loc de muncă. Ultima dovadă a fost gestul unei firme de băuturi răcoritoare, care a schimbat peste noapte bannerul care anunţa victoria Germaniei, după ce băieţii lui Klinsmann au fost eliminaţi. În locul celui expus iniţial, a apărut o încurajare pentru Mondialul din 2010. Dar oare ce va fi atunci?

Din dorinţa lui Sepp Blatter, turneul final va poposi pentru prima oară pe "continentul negru", în Africa de Sud. O ţară recunoscută în toată lumea pentru celebra politică de Apartheid, abolită destul de recent, dar şi pentru faptul că are una din cele mai ridicate rate ale criminalităţii din lume. Siguranţa corporală a suporterilor este pusă în pericol în orice moment, stadioanele seamănă cu cele de prin liga secundă de la noi, iar distanţele dintre oraşe sînt uriaşe. În aceste condiţii, de ce a vrut Blatter să cîştige Africa de Sud? Pentru că aşa este "politicaly correct". Voturile aduse de ţările mici i-au oferit fotoliul de preşedinte al FIFA şi trebuia să se revanşeze. Doar că s-ar putea ca partea civilizată a lumii să sufere din această cauză. Dacă se va realiza programul masiv de investiţii promis de autorităţile sud-africane, există varianta ca infrastructura să se prezinte bine, însă problemele de securitate vor rămîne. Iar în aceste condiţii, va pieri şi spectacolul din tribune. Rămîne să sperăm doar că se va întoarce în iarbă!