Pe piaţa de carte constănţeană a apărut, de cîteva zile, un volum care le propune cititorilor o întoarcere către reportajul artistic şi care s-a născut din fascinaţia pe care ţinuturile dintre Dunăre şi Mare o exercită asupra prozatorului Ovidiu Dunăreanu, preşedinte al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România (USR). Scriitor descins parcă din Hogaş, Sadoveanu sau Fănuş Neagu, după cum afirmă unii critici, Ovidiu Dunăreanu, un nume de referinţă în peisajul literar de la malul mării, revine în atenţia constănţenilor şi nu numai, cu o carte publicată în urmă cu 14 ani şi reeditată, acum, la „Paralela 45”. Este vorba despre volumul intitulat „Cu bucuria în suflet”, care cuprinde o serie de scrieri din tinereţe ale autorului, note de călătorie, tablete, la care se adaugă noi povestiri care îşi extrag seva din însoritele ţinuturi dobrogene. „Autorul descrie peisaje sau povesteşte vechi legende într-o manieră hiperestetizată. Şi aproape întotdeauna cu bun-gust. Prin modul său de a scrie se situează între arta povestiri, de o transparenţă perfidă, a lui Ştefan Bănulescu şi orgia de metafore în care se complace Fănuş Neagu. Nota sa particulară o constituie o vigoare bărbătească a jubilaţiei, contrazisă, uneori, într-un mod plin de efect, de o somnolenţă de privitor fericit, tentat parcă să se dizolve în peisaj”, spune renumitul critic literar Alex Ştefănescu, cel care semnează prefaţa cărţii.

Numărîndu-se printre „ultimii mohicani” ai prozei poetice, Ovidiu Dunăreanu reuşeşte performanţa de a aduce sub ochii cititorilor o Dobroge de dincolo de efectele civilizaţiei tehnologiei moderne: duduitului tractoarelor pe cîmpiile înfrăţite el preferă încă tropăitul cailor cu ale căror întreceri se spărgeau apoteotic vestitele panairuri dobrogene. Potrivit scriitorului şi criticului literar Ion Roşioru, „Cu bucuria în suflet” este o carte de care spiritualitatea dobrogeană avea, cu adevărat, nevoie. Volumul este structurat în două secţiuni – „Cîntecul verii” şi „Supravieţuitorii” – autorul propunînd o întoarcere către literatura de notaţie, căre reportajul artistic. Cei care cred că este o carte care se citeşte rapid greşesc, pentru că povestirile lui Ovidiu Dunăreanu invită, de fapt, la o lectură atentă, contemplativă, care trebuie degustată, asemenea vinurilor vechi. „Aerul ei oriental ca în poveştile învăluite din 1001 de nopţi îi conferă puterea de seducţie a Sheherezadei, amînînd moartea cu încă o poveste. Cartea reclamă o lectură simpatetică şi o sensibilitate deschisă către pictural, ca şi un cert rafinament, o pripeală levantină cu care ne-a dăruit veacul fanariot”, spune Angelo Mitchievici, în postfaţa lucrării. Acesta este de părere că „Ovidiu Dunăreanu este unul dintre puţinii prozatori care are acest al şaptelea simţ al miraculosului, iar cartea sa, Cu bucuria în suflet, nu face decît să reflecte această înzestrare a autorului ei, de a fascina şi a se lăsa fascinat. (...). Pentru Ovidiu Dunăreanu, Dobrogea este, înainte de toate, locul unde iau naştere poveştile, locul de care eşti legat printr-o intensă nostalgie sau, cum spune un proverb chinez, singura din cele o sută de vieţi de care îţi aduci aminte”.

Ovidiu Dunăreanu a publicat, de-a lungul anilor, o serie de volume care s-au bucurat de aprecierea publicului şi a criticilor literari deopotrivă. Printre cărţile apărute sub semnătura cunoscutului prozator dobrogean se numără: „Convorbiri pontice”, „Corabia de fildeş”, „Întîmplări din anul şarpelui. Unsprezece povestiri”, „Vaporul de la amiază”, „Concert la patru mîini”, „Vitralii”.