Conform tezelor emise de specialiştii în pomeni electorale, orizontul caşcavalului a fost limitat la perioada dedicată alegerilor de tot felul, ceea ce s-a dovedit a fi o gravă eroare. După întâmplarea cu corbul, cunoscut peltic al fabulelor dedicate brânzeturilor franţuzeşti cu mucegai, caşcavalul nostru a fost acuzat de francofonie pe faţă într-o putină. Mai târziu, din considerente politice şi de altă natură, piesa cu pricina a fost reorganizată ca şcoală pentru cei învăţaţi să spele putina când partidul o ia la vale. În realitate, a fost vorba de o diversiune pusă la cale de cei care au intrat în politică doar pentru... caşcaval. Corbul dintr-o fabulă celebră şi-a pierdut porţia de caşcaval din plisc din cauza faptului că era bâlbâit şi nu pentru că ar fi fost îmbrâncit peste bord, cum intenţiona să procedeze Băsescu cu parlamentarii. De aici şi până la ofense aduse caşcavalului, ca parte integrantă a instituţiilor statului, e cale lungă... De când mă ştiu, caşcavalul este prietenul politicianului. Fără caşcaval, Parlamentul României ar fi pustiu şi neinteresant. În general, în politică, asistăm de o bună bucată de vreme la circulaţia caşcavalului în natură. În ciuda mijloacelor folosite, scopul nu a fost atins. Ca atare, nu a ieşit de pe bandă nici măcar un politician ecologic! Practic, din câte am priceput eu, ca să-ţi faci treaba, e musai să dai caşcaval la sosire. În felul acesta, se asigură, ca la CFR privatizare, o bună repartizare a caşcavalului în funcţie de interesele de grup. Mă refer, desigur, la natura politică, pentru că despre ea este vorba. Caşcavalul a produs, precizez, fără voia lui, profunde mutaţii în plan didactic şi educaţional, înlocuind pe de-a dreptul cartea. Ca atare, în loc de carte, cu caşcaval ai parte... În foarte multe cazuri, caşcavalul, privit în ansamblu sub diverse forme, inclusiv monetare, ţine loc de competenţă profesională, educaţie, moralitate etc. Cum s-ar spune, caşcaval să fie! Ca să cerşească voturi, politicienii se plimbă cu roata de caşcaval prin ţară, pozând în biciclişti de epocă. Poartă la ei în permanenţă cricul de intervenţie rapidă. Dumnealor sunt conştienţi că orice pană electorală le poate fi fatală. Ca atare, folosesc caşcavalul pe post de doctrină. În condiţiile în care nu sunt capabili să facă nici măcar o brânză, fie ea cât de mică şi de frământată! Când caşcavalul, precum pâinea şi cuţitul, se află în mâinile lor, nu-i doare gura să promită câte în lună şi în stele. Şi ca să-şi menajeze coardele vocale, pentru că nu ducem lipsă de aşa ceva, folosesc caşcavalul pe post de portavoce. Dacă stai să-i asculţi, zici că a coborât raiul pe pământ... În realitate, roata de caşcaval nu este accesibilă muritorului de rând. Ca să-şi potolească foamea, are o singură alternativă. Să se plimbe cu cercul în cerul gurii. Cu alte cuvinte, să-şi pună pofta în cui!