Dobrogenii nu trebuie să uite - constănţenii sunt chiar datori să nu o facă - faptul că, în urmă cu 103 ani, la 22 octombrie 1907, celebra autoare a „Pânzei de păianjen”, Cella Serghi, alias Cella Marcoff, deschidea ochii asupra mărginirii mării, Constanţa devenind leagănul copilăriei sale. „M-am născut la Constanţa, într-o casă de pe strada Mării şi prezenţa mării a avut o influenţă deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărţirea de mare, din cauza refugiului, a fost un şoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria”, mărturisea Cella Serghi.

De aceea, oraşului de la mare, pe care l-a evocat cu aleasă sensibilitate şi consideraţie în paginile romanelor sale, i-a dăruit, spre apusul vieţii, o parte din numeroasele tablouri din impresionanta sa colecţie de artă. De preluarea acestor donaţii, realizate în anii 1984 şi 1985, s-a ocupat directorul Muzeului de Artă Constanţa, dr. Doina Păuleanu, pe atunci tânăr muzeograf. „Am avut privilegiul să o cunosc pe Cella Serghi. Au fost momente încântătoare din viaţa mea de tânăr muzeograf. Când am cunoscut-o eu, era destul de în vârstă, dar se cunoştea că fusese o femeie foarte frumoasă. A fost de o frumuseţe care a marcat epoca, mulţi creatori dorind să o fixeze ca personaj, aspecte ale personalităţii sale putând fi depistate în scrierile timpului. Din splendoarea de odinioară rămăseseră ochii intenşi, trăsăturile feţei, o blândeţe şi o căldură care transpar în toate scrierile ei”, îşi aminteşte cu emoţie criticul de artă Doina Păuleanu. De altfel, această frumuseţe sclipitoare este imortalizată într-unul din portretele pe care i le-a realizat Magdalena Rădulescu, lucrare care a intrat în patrimoniul Muzeului de Artă Constanţa, în urma donaţiei din 1985 şi care este expusă la etajul I.

• O casă „tapetată” cu tablouri • „Nu uitase Constanţa niciodată şi dorise să doneze muzeului nostru cele mai importante opere din colecţia sa. Avea casa umplută, de sus până jos, cu tablouri aşezate pe patru rânduri. Intrai şi te doborau. Ţin minte că până şi uşile din lemn erau tapetate cu tablouri pe o parte şi pe alta. Au urmat apoi nişte zile foate agreabile, pentru că Cella Serghi, ca orice contemporan îndrăgostit de pictură, cumpărase multe lucrări ale semenilor săi, unii care, la vremea aceea, puteau fi socotiţi adevărate speranţe, unii au confirmat, alţii s-au... pierdut. Felul în care am intrat în posesia acestor tablouri a fost poetic, pentru că ţin minte că m-am suit pe toate mobilele şi toate scările pe care le-am avut la dispoziţie ca să le dau jos”, a rememorat acele momente preţioase directorul Muzeului de Artă.

Cella Serghi a luat parte la ambele lansări publice ale celor două donaţii, fiind deosebit de impresionată de primirea făcută. „A primit un număr incalculabil de flori, iar la un moment dat, toate recipientele pe care le aveam în muzeu nu ne-au ajuns, pentru a le pune în apă”, spune Doina Păuleanu.

Printre lucrările care au intrat în patrimoniul instituţiei muzeale constănţene, cu prilejul celor două evenimente fericite, se află creaţii valoroase semnate de nume cu rezonanţă ale plasticii româneşti precum: Tonitza, Francisc Şirato, Magdalena Sterian, Magdalena Rădulescu - cele mai multe - şi Iosif Iser. În semn de amintire pentru memoria celei care a păşit în nemurire în urmă cu 18 ani - 19 noiembrie 1992 -, constănţenii ar trebui să păşească cu grijă şi veneraţie „pe firul de păianjen al memoriei”, urmând-o pe Cella Serghi pe Stradela Mării şi în Muzeul de Artă, unde surâsul său e imortalizat în culoare.