Pentru că pensia cu care s-a ales este mult prea mică pentru a putea trăi decent în capitalismul nostru cu faţă umană, un fost profesor universitar s-a reprofilat pe plimbat cîini în lesă! Contra unui tarif negociat la mica înţelegere, domnul profesor scoate cîinii unor doamne şi domni mult prea ocupaţi la… păscut! Domnul profesor reprezintă expresia vie a umilinţelor pe care intelectualii de ieri şi de astăzi sînt obligaţi să le suporte în regimul băscian cu brevet de comandant de cursă lungă! Personajul în cauză, care nu reprezintă, din păcate, un exemplu singular, îmi povesteşte cu mult umor cum s-a perfecţionat de unul singur în materie de scos cîinii la păscut. În realitate, trebuie să ai multă răbdare cu o potaie alintată, mult mai bine hrănită şi cu un nivel de trai cu mult peste cel al fostului cadru universitar. E greu de imaginat cum un om care a slujit ani de zile la catedră, prin mîinile lui trecînd generaţii şi generaţii de tineri, poate fi tîrît de o javră pompoasă dintr-un pom în altul, pentru a-şi face nevoile! Chiar dacă se află în postura însoţitorului de cîini la păscut, interlocutorul meu îmi mărturiseşte că are aspiraţiile şi ambiţiile sale personale… Ca un adolescent aflat în pragul vieţii şi al ambiţiilor profesionale personale, doreşte să se perfecţioneze şi să se autodepăşească în materie de scos cîini la plimbare sau la păscut… Domnul profesor visează la momentul cînd va fi brevetat pentru a putea însoţi javre nărăvite la putere. El declară că, inclusiv acum, se simte apt să se dedice cîinilor politici care joacă alba-neagra cu legea pensiilor şi, în general, cu soarta celor din generaţia sa. Fostul cadru universitar studiază metodele prin care javrele politice ar putea fi date pe mîna hingherilor de specialitate. Cu o sinceritate de-a dreptul dezarmantă, îmi mărturiseşte că nu de puţine ori a fost tentat să concureze la osul clienţilor săi patrupezi. De cîte ori are chef de vorbă, face comparaţii între papionul unor politicieni care pozează în europeni şi fundiţele roşii de la gîtul unor sîrmoşi băloşi. Recunoaşte că, mînat de anumite resentimente, este tentat să pună în lesă întreaga aşa-zisa clasă politică pentru a o scoate în şuturi la păscut! Cîteodată, spune el, nu i-aş lăsa nici să urineze la rădăcina vreunui copac! Fostul profesor universitar este, într-un fel, mai norocos decît alţii. Şansa lui a prins contur datorită ambiţiilor unor mamiţe de a-şi medita patrupedele pentru învăţarea limbii franceze şi deprinderea unor ifose de pension. În lumea parveniţilor şi a cuconetelor care miros sub braţ, dacă nu ştiaţi, este important cine îţi plimbă cîinele! Sigur, deducem de la sine, una este să-ţi dai potaia pe mîinile unui profesor universitar şi alta să-l laşi pe seama unui fochist de la care nu poate deprinde decît năravuri şi apucături de boschetar! Prea multe fiţe şi figuri într-o ţară în care preşedintele transformă un banal examen de brevetare într-un spectacol penibil al întrecerii socialiste derulate sub lozinca “Ce deştept sînt eu!”. Domnul profesor care, pentru a avea cu ce să-şi achite întreţinerea la bloc, scoate javrele la păscut e tobă de carte. Deşi are în palmares numeroase cărţi de specialitate, diplome şi licenţe, nu a fost dat niciodată în direct la televizor! Domnia sa aşteptă comenzi pentru cîinii nesătui ai politichiei care nu mai au nici covrigi în coadă!