Uninominalul i-a lăsat pe numeroşi politicieni cu degetul în gură. Avem tot mai clară în minte imaginea celor care au îngheţat în poziţia de start caracteristică fraierului. Sînt competitori care, după ce au alergat singuri pe un stadion arhiplin cu chibiţi, au ajuns pe poziţia secundă. Unii, după cum constat, chiar mai rău! Degetul în gură simboliza cîndva începutul de drum în politică. Acum, mai nou, ilustrează sfîrşitul. Pe vremuri, ce-i drept, nu prea îndepărtate, indentificam de la distanţă sugarii politichiei. Îi numărai pe degete şi în Parlament. Pe ăia cu degetul în gură. Gîngureau şi adormeau din picioare. Cînd se prezentau marile probleme cu care se confrunta ţara, rămîneau cu degetul în gură. Şi pe astea cine o să le rezolve? Voi, politicienii, cine naiba, că doar de aia v-am ales! În cazul unor aleşi şi realeşi ai poporului, degetul în gură ţine locul semnului de exclamare. Cînd se minunează din picioare, de pildă, la fel… În politică, degetul în gură ţine loc de semnul prostului. Nu numai în cazul începătorilor, care, cel puţin, au o scuză! După uninominal, degetul în gură a căpătat noi valenţe şi semnificaţii estetice. Înseamnă începutul sfîrşitului. Să luăm ca exemplu PRM (Partidul România Mare). Toţi, de la cel mai mare pînă la cel mai mic, au rămas cu degetul în gură. Patru ani de-acum încolo, peremiştii vor admira sediul Parlamentului din stradă. Cei care au ieşit din cursa electorală înaintea lor spun că este mult mai spectaculoasă Casa Poporului văzută de pe bordură. Degetul în gură ţine loc de iluzii pierdute. Cei în cunoştinţă de cauză spun că are gustul amărui. Evident, ca orice înfrîngere. Degetul în gură a devenit şi apanajul guvernanţilor incapabili să ne mai scoată din rahatul în care ne-au băgat. Diverşi foşti imbecili sau incapabili, după cum au fost catalogaţi de prezident, trag vîrtos din coate ca să rămînă în funcţii. Chiar că sînt nişte imbecili. Păi, domnilor, ăştia nu au făcut faţă cînd executam pluta la suprafaţă şi vor să facă demonstraţii de profesionalism pe timp de criză mondială! De cînd îi ştiu, stau toată ziua cu degetul în gură. Din cînd în cînd, în anumite intervale istorice, scot degetul din gură ca să-l bage în ochii adversarilor. În cazul celor care au pierdut bani cu nemiluita în campania electorală, alegîndu-se cu praful de pe tobă, degetul în gură devine de-a dreptul dramatic. El reprezintă barometrul pierderilor irecuperabile şi se încadrează la unison cu oftica sponsorilor care s-au lins pe bot de orice pişcot. Sînt unii politicieni care şi-au revenit pe ultima sută de metri prin redistribuire. După ce s-au aflat în moarte clinică, evident, din punct de vedere politic, au fost supuşi unor operaţii estetice. Cu greu, chiar cu foarte multă greutate, le-a fost scos “deştul” din gură. Acum, după ce le-a venit sufletul la loc, stau cu el în sus, bine fixat, după obiceiul şoferilor. În secunda doi, au uitat că, în politică, azi eşti şi mîine poţi să o, vă rog, fără tendinţe erotice, coteşti! După facerea guvernului, mulţi vor rămîne cu degetul în gură!