Lucerna s-a uscat pe câmp şi fermierii din Agigea nu mai au cum să-şi hrănească animalele. La grâu au scos puţin peste jumătate din producţia obişnuită (3,5 tone la hectar faţă de cinci tone pe hectar), iar floarea-soarelui este uscată aproape în totalitate. Şi toate astea din cauza secetei şi a căldurii excesive. Paradoxul este că, atunci când priveşti 50 de metri mai jos de ferma din Agigea, vezi Canalul Dunărea-Marea Neagră. Cu toate astea, 1.300 de hectare sunt aproape „moarte” pentru că, aşa cum spune reprezentantul Asociaţiei Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii Agigea şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Privaţi de Cereale şi Plante Oleaginoase Constanţa, Gheorghe Lămureanu, din 2004 s-a oprit furnizarea apei din cele trei staţii de pompare. Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) Dobrogea nu le-a mai alimentat cu apă deoarece, în afară de asociaţia lor, nu mai uda nimeni cu apa din canal. Staţiile au rămas pradă hoţilor de fier vechi. „Au spart cu barosul jgheaburile din ciment ca să ajungă la armătura metalică. Am avut una dintre cele mai moderne staţii de pompare aici, la Agigea, şi ne-au devalizat-o chiar de Revelion, anul trecut. Hoţii erau profesionişti şi bine dotaţi. Au smuls pompele cu macaraua”, a declarat Gheorghe Lămureanu. În urmă cu doi ani, el a realizat un proiect pentru modernizarea a ceea ce a mai rămas din sistemul de irigaţii din zonă, cu finanţare europeană. „Am avut punctaj maxim şi totuşi s-a refuzat finanţarea. Mi s-a spus că nu este vorba despre o modernizare, că ceea ce vreau să fac aici este de fapt o staţie nouă. Nimic mai fals. Am avut colegi din alte judeţe cu proiecte asemănătoare care au primit aprobarea pentru finanţare”, a afirmat Lămureanu. În tot acest timp, umiditatea în sol a ajuns la 9%, faţă de 17% cât ar fi suficient pentru ca tot ce s-a semănat să nu se usuce. La Agigea, pământul este atât de uscat încât se crapă. Plugurile nu pot ara. Ies scântei la impactul cu bolovanii de pământ. Ca şi cum nu ar fi de ajuns, ogoarele sunt devalizate de „fiii satului” care îşi aduc animalele să pască aici, iar puţurile se transformă încet în groapa de gunoi a Agigei.

HOŢUL PRINS, NEGUSTOR... CINSTIT?! Gheorghe Lămureanu susţine că, până acum, a prins cam o sută de hoţi care încercau să fure conductele şi structurile metalice din sistemele de irigaţii. Potrivit lui, hoţii s-au ales doar cu o spaimă: ceea ce au furat ei, nu mai are nicio valoare acum. În plus, asociaţia de la Agigea nu s-a constituit parte vătămată în Instanţă pentru că nu este proprietara conductelor. Potrivit Direcţiei Agricole, în decursul lui 2011, în judeţul Constanţa fuseseră irigate doar puţin peste 2.000 de hectare, din cele 450.000 de hectare ce reprezintă capacitatea totală a sistemului de irigaţii. Lămureanu susţine că nu vrea bani de la stat - asociaţia s-ar descurca şi dacă ar putea să folosească apa din canal (pentru că este soluţia cea mai ieftină), şi dacă apa, până la hidrant, ar fi gratuită. „De acolo, fiecare să plătească atât cât consumă. Nu ar trebui obligaţi fermierii să plătească pierderile pe canal”, a afirmat preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Privaţi.

CJC VREA SISTEMUL DE IRIGAŢII ÎN SUBORDINE Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa (CJC), Nicuşor Daniel Constantinescu, a cerut ca infrastructura de irigaţii să treacă, de la Ministerul Agriculturii şi ANIF, în subordinea instituţiei pe care o conduce. Propunerea CJC a fost susţinută de ministrul secretar de stat în Ministerul Agriculturii, constănţeanul Gheorghe Albu. „Aş vrea să înfiinţez un centru pilot aici, la Constanţa, pe acest proiect. CJC va pune în funcţiune sistemul de irigaţii, va atrage bani şi va putea să încheie contracte şi forme asociative cu producătorii agricoli”, declara, la finele lunii mai, Albu, care a subliniat că face toate demersurile necesare. Preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu, insistă încă din 2008 pe lângă Ministerul Agriculturii pentru a putea prelua sistemul de irigaţii şi a încerca să-l facă funcţional. Aceasta ar fi, la ora actuală, singura soluţie pentru ca agricultorii să nu mai stea la voia naturii.