Într-o ţară în care se joacă lapte gros în politică, primul şi singurul toreador al ţării exersează în fiecare zi cum să ia taurul răpciugos de coarne. Poate că este prea mult spus taur, în condiţiile în care avem de-a face cu o bovină leşinată. Toreadorul nostru are pretenţia, în ceea ce priveşte chestiunile importante cu care se confruntă ţara, că este singurul care se încumetă să ia taurul de coarne! În rest, ceilalţi politicieni stau la coada lui. Primul toreador al ţării îşi dă prea mare importanţă într-o ţară în care altele ar fi trebuit să fie priorităţile zilei. În fiecare zi, domnia sa transmite mesaje confom cărora întreaga noastră clasă politică ar fi alcătuită numai din nătărăi. După cum se opinteşte să apuce taurul de coarne, care taur nu este atît de nărăvaş precum ar vrea domnia sa, toreadorul ne ţine lecţii de vitejie şi fals patriotism. În realitate, fiind vorba de primul clişeu al ţării, taurul este ameţit bine, la Golden Blitz, de pildă, pentru a putea fi apucat cît mai eficient de coarne. Cîndva, dacă vă mai amintiţi, ne căpătuisem cu primul vînător al ţării. Ca un făcut, toţi urşii şi porcii mistreţi treceau prin faţa puştii sale, ca să nu mai spunem că erau şi jivine care cădeau dintr-un suflat. Astăzi, pentru că altele sînt pasiunile toreadorului, se poartă luatul taurului de coarne. Sigur, în politică, după cum am constatat cu toţii, asistăm la tot felul de coride ieftine. Se împung politicienii noştri reciproc, se articulează pe sub coaste şi se înjură ca la uşa cortului. În vîrtejul bătăliei, ori de cîte ori ţara se află la ananghie, apare toreadorul care dă cu taurul de pămînt de-i sună apa în cap. Este o metodă propagandistică expresivă prin care ni se demonstreză că dumnealui este singurul care poate rezolva situaţiile de criză în care tot dînsul ne bagă. Îmi place că taurul prezidenţial este scos la înaintare în toate momentele sufocante prin care trece Partidul Democrat. Există şi aici, în acest partid, un taur mai mic. Din păcate, prezintă unele neajunsuri şi chestiuni incomode. În primul rînd, nu poate fi luat de coarne pentru că nu are aşa ceva în dotare. În schimb, este apucat de urechi! Un taur mai mic, chiar pitic, apucat de urechi poate fi folosit ca exemplu capital în viaţa de partid. Cine suflă în faţa primului toreador al ţării? La nevoie, pentru ca taurul să fie apucat cît mai zdravăn şi mai serios de urechi, toreadorul poate apela şi la serviciile specializate ale DNA, a cărui eficienţă a fost demonstrată în ce priveşte depistarea caltaboşilor ministeriali. La începutul mandatului său, toreadorul s-a angajat să ia taurul de coarne în materie de luptă împotriva corupţiei. Şi a rămas cu ele în mînă! Adevărul este că, în ce priveşte lupta împotriva corupţiei, toreadorul se luptă şi dă-i cu un taur împăiat. În aceste condiţii, sînt de-a dreptul haioase scenele în care toreadorul se ia la trîntă cu un taur care se rostogoleşte pe post de burduf cu brînză. Nici nu ştii de unde provin gemetele. De la numirea sa în funcţia de primul toreador al patriei, personajul nostru a pus stăpînire pe coarnele taurului împăiat. Cine mai ia taurul de coarne în ţara asta? Îndrăzneşte careva? Cinstit vorbind, nu prea mai are nimeni loc de toreadorul nostru în persoană! Visul toreadorului - să-şi completeze vitrina cu trofee cu coarnele premierului...