Circa 64% dintre firmele din SUA sunt pe zero sau pierd bani, 2/3 dintre ele sunt unipersonale, iar patronul, care e și stăpân, și sclav, câștigă, în medie, cu 20.000 de dolari mai puțin decât dacă ar fi angajat normal într-o firmă normală, în același domeniu. Concluzia, trasă de avocatul Gheorghe Piperea și care îi va supăra cu siguranță pe cei deranjați de creșterea lefurilor la stat, e că, „într-o economie sănătoasă, cu cât mai mulți angajați ai, cu atât mai valoroasă este întreprinderea și, CULMEA, cu atât ești mai capabil să îți trăiești viața așa cum vrei“ - „Trecând pârleazul la oile nostre, aflu că peste 1,5 milioane de români lucrează pentru propria afacere, agricultura, serviciile și profesiile liberale sau independente fiind principalele furnizoare ale acestei armate de antreprenori, a doua ca mărime din Europa. În schimb, în vreme ce numărul antreprenorilor și managerilor crește, numărul angajaților scade în continuu. Asta nu-i o veste prea bună pentru economie. Și-n plus, întrucât nu există statistici, nu știm câți dintre acești antreprenori auto-angajați câștigă ceva după ce-și acoperă costurile. Dar, de departe, cel mai important aspect negativ e că nimeni (absolut nimeni) nu le oferă acestor războinici ai riscului programe electorale, facilități pentru a angaja salariați sau investiții în cercetare și educație. Avem, în schimb, sute de legi și acte normative croite pentru mega-actorii economici, care nu riscă proprii bani și nici propria libertate și nici nu achită taxe și impozite acestei societăți românești pe umerii căreia s-au cocoțat și au făcut profituri de cazino, preferând celebra optimizare fiscală (a se citi evaziune și spălare de bani)“. Și, după cum spuneau recent cei de la Consiliul IMM, dacă n-ar fi existat nici măcar programul de stat Start-Up Nation, n-am mai fi văzut firme nou înființate, 90% dintre aplicanți recunoscând că, fără ajutorul de stat, nu ar fi pornit la drum în afaceri.