Cariera unui june politician poate fi curmată brusc de o uşă bine trîntită în nas. Sînt partide care s-au specializat în trîntit uşa în nas. O apucă şi o vîntură din orice poziţie, în aşa fel încît, dacă vrea, poate să-ţi dea borşul! Sînt naivi care pică repede în capcana activiştilor perverşi. Îşi fac unii iluzii că, dacă se bucură de susţinerea vreunui mahăr corupt, gata, au rupt inima tîrgului de zdrenţe din partid! Habar nu au că după uşă stau cei care bat toba la păpuşă! Noii veniţi în diverse partide sînt întîmpinaţi cu momeli, capcane pentru rozătoare şi praf de strănutat. Pentru că toţi trag cu puterea acolo unde e cîte ceva de ros, vechii activişti de partid le comandă din timp străchini pentru călcat în ele... Sînt destui care calcă în străchini din copilărie, fapt pentru care nu mai este necesar să se facă investiţii în acest domeniu. Trîntitul uşii în nas face parte din partitura comică a politichiei noastre. Cînd apare o vedetă care umblă cu nasul pe sus, lăudîndu-se că nu a iertat niciun partid, e victimă sigură! Chiar dacă se dă mare cu palmaresul său, pentru că la noi încă ţine chestia asta!, mai devreme sau mai tîrziu, în funcţie de fusul orar existent, individul tot o ia în bot! Trîntitul uşii în nas nu se face la întîmplare în politichie! În funcţie de mărimea şi importanţa partidului, uşa trîntită în nas poate fi capitonată sau putrezită, după posibilităţi sau sondaje. Sigur, contează mult pentru palmaresul unui tînăr şi naiv politician calitatea uşii primite în faţă, precum şi expeditorul. În politică, trîntitul uşii în nas reprezintă o formă diversă a jocului de-a şoarecele şi pisica. Tînărul politician prostănac este ademenit cu candidaturi la primărie sau diverse funcţii, după care, atunci cînd îi este lui lumea mai dragă şi se dă cocoş, i se pune stop pe dantura sa impecabilă sau este ajutat să se lovească vitejeşte de pragul intrării în sediul partidului abia curtat. Mulţi viteji au luat-o peste ochi în momente de profundă tandreţe de partid. Se întîmplă ca un curtezan al partidului să nu ţină cont de vechea gardă, motiv pentru care îşi permite să ia la mişto vechimea în partid şi chiar să persifleze viaţa şi lupta revoluţionară a unor vechi şi parşivi agitatori. Curată prostie şi naivitate să te pui cu grangurii care manevrează toate uşile partidului! Nici nu ştii din ce parte poţi fi luat de o aripă şi aruncat în cealaltă aripă a partidului! Trîntitul uşii în nasul unui intrus sau parvenit politic reprezintă pentru clasa politică o nouă etapă a luptei revoluţionare de doi lei. Faţă de bătălile la grămadă, unde cîştigă cel care manipulează bine bastonul, uşa se înscrie în arsenalul luptei politice „corb la corb nu-şi scoate ochii” pentru că au acelaşi interes. Sînt foarte puţini indivizii care se pricep la eschive în momentul în care constată că li se trînteşte uşa în nas şi sînt lăsaţi pe tuşă cu pantalonii în vine! Chiar dacă scapă de uşă, nu scapă de... tălpi. Vechii activişti de partid trăiesc ca pe un orgasm politic prelungit momentul în care musafirul nepoftit este făcut afiş, chiar şi electoral, sub sigla “Nu face nici măcar o brînză!”. După astfel de secvenţe, şmecherii partidului îşi rîd în bărbile lor false. Reamintesc că barba este nelipsită din colecţia mijloacelor de luptă electorale. În timp ce naivii înghiţitori de momele iau uşi în nas, electoratului i se pregătesc noi şi adecvate seturi de bărbi. Se apropie alegerile europarlamentare şi celelalte aferente momentelor istorice pe care le trăim din plin...