Cuba aniversează duminică zece ani de la venirea la putere a lui Raul Castro, fratele lui Fidel, părintele Revoluției cubaneze, un deceniu marcat de evoluții care au fost mult timp de neimaginat pe această insulă comunistă, respectiv deschiderea economică și apropierea de SUA, scrie AFP într-un reportaj.

Pe data de 31 iulie 2006, din motive de sănătate Fidel Castro predă atribuțiile de președinte fratelui său mai mic, Raul, fostul număr doi al regimului și care a deținut postul de ministru al apărării de la Revoluția din 1959.

Numit oficial președinte în 2008, Raul Castro a anunțat că va părăsi acest post în anul 2018, la sfârșitul celor mandate consecutive, limită pe care el însuși a impus-o. Actualul număr doi al regimului, Miguel Diaz-Canel, născut în anul 1960, urmează să-i succeadă la conducerea Cubei.

La fel de discret pe cât de volubil era fratele său mai mare, Raul Castro, în vârstă de 85 de ani, și-a condus țara către o nouă eră, dar fără să cedeze teren politic.

Un moment semnificativ al președinției sale a fost cel de-al 6-lea Congres al Partidului Comunist Cubanez (PCC), în anul 2011, când au fost aprobate circa 300 de măsuri de reformă, printre acestea numărându-se autorizarea inițiativei private în economie, autogestiunea companiilor de stat, reducerea și descentralizarea aparatului bugetar. Doi ani mai târziu a fost eliminată obligativitatea "vizei de ieșire", astfel că de atunci cubanezii pot călători fără restricții în străinătate.

În prezent, cubanezii au restaurante private, acces la internet, pot cumpăra sau vinde locuințe și mașini, se bucură de o anumită libertate religioasă, iar ambasada SUA la Havana a fost redeschisă, toate acestea neexistând înainte ca Raul să devină președinte.

"Todos somos americanos" ("Suntem cu toții americani"), le-a transmis cubanezilor la sfârșitul anului 2014 președintele SUA, Barack Obama, moment ce a marcat începutul unei perioade de normalizare a raporturilor dintre SUA și Cuba, relațiile diplomatice dintre cele două țări fiind întrerupte în anul 1961.

"Izolarea Cubei nu a funcționat, este nevoie de o nouă abordare", a admis Obama în acel discurs, stârnind furia republicanilor, care au calificat reluarea relațiilor diplomatice cu Havana drept o nouă "concesie necugetată" făcută de democrați regimului dictatorial cubanez.

De atunci, cei doi foști inamici din perioada Războiului Rece au reușit să concretizeze unele progrese, mai ales în domeniul economic, cum ar fi reluarea legăturilor comerciale, turistice și a curselor aeriene directe.

Totuși, problema embargoului impus Cubei de SUA în anul 1962 încă nu a fost complet soluționată. Președintele Obama, care a efectuat în luna martie o vizită istorică în Cuba, a relaxat acest embargou, dar nu a reușit să obțină ridicarea lui completă de către Congresul de la Washington, dominat de republicani.

Anterior reluării relațiilor cu SUA, Cuba a acceptat în anul 2014 o propunere de dialog din partea Uniunii Europene, deschizând astfel calea unei normalizări a relațiilor și cu blocul comunitar, relații oficial suspendate în anul 2003 după un val de represiune împotriva disidenților cubanezi.

Tot în anul 2014, președintele rus, Vladimir Putin, a anulat 90% din imensa datorie de 31 de miliarde de dolari pe care Cuba o avea față de Rusia, moștenită de pe vremea Uniunii sovietice.

Pe de altă parte, în pofida unei anumite deschideri către exterior și a progreselor economice concretizate în creșterea nivelului de trai, Raul este în continuare criticat pentru aceleași motive ca fratele său, respectiv birocrația și sistemul partidului unic ce reprimă orice disidență. În timp ce guvernul de la Havana neagă faptul că în Cuba ar mai exista deținuți politici, după eliberarea a 130 de persoane în anul 2010, Comisia cubaneză pentru drepturile omului (CCDH) susține că 93 de deținuți sunt în continuare în închisorile cubaneze din motive politice.