Încă nu reuşesc să înţeleg ce a făcut să se precipite în aşa hal chestiunea împărţelii teritoriale, încât să rişte a rupe fragila alianţă care-l mai ţine pe Boc la Putere? Sau cum de le-a luat Domnul minţile pedeliştilor astfel încât să creadă că ungurii vor înghiţi pe nemestecate găluşca otrăvită a marii regiuni de Centru ce urma să înglobeze judeţele Harghita şi Covasna?

După o întâlnire cu scântei, precedată de ameninţări nevoalate că vor fi lăsaţi cu căruţa în drum, democraţii au închis, pentru moment, subiectul.

Care este, în definitiv, problema? Se ciocnesc, aici, două categorii de interese. Pe de o parte, preocuparea tot mai fierbinte a PDL-ului faţă de tot ceea ce poate să afecteze, în vreun fel sau altul, succesul la urne din vara-toamna viitoare şi găsirea de noi subterfugii care să alimenteze un eventual spor de voturi. Cum actuala împărţire nu pare să mai aibă rezerva de voturi – distribuţia influenţei partidelor fiind în linii mari stabilizată - unica resursă ar putea să o constituie lovitura dată actualilor baroni locali (chiar dacă printre aceştia figurează şi cei proprii) şi scoaterea lor din dispozitivul viitoarelor alegeri. De aici şi precipitarea şi simplismul manierei în care a fost abordată problema. Ce nu le place maghiarilor în această formulă? În primul rând, nu le place diluarea nucleului dur al celor două judeţe exclusive în materia fluidă a unei regiuni care modifică raportul de forţe dintre unguri şi ne-unguri. Asta ar însemna, practic, decesul formaţiunii care n-ar mai putea realiza baremul parlamentar. Din contră, ei şi-ar dori cu grăbire o regiune de Centru mai mică, dar mai densă din punct de vedere etnic, în care celor două judeţe buclucaşe li s-ar adăuga Mureşul, constituindu-se astfel o veritabilă citadelă electorală. Este, însă, varianta pe care ardeleanul Boc n-ar putea-o accepta fără să-şi atragă oprobriul urmaşilor-urmaşilor săi. Pentru că atunci ar statua ceea ce urmăresc cu îndârjire UDMR-iştii: instaurarea unui „ţinut” autonom în mijlocul ţării, o enclavă ce va necesita multiple accese dinspre Europa în care sălăşluieşte ţinutul-mamă, sau tată. Trocul cu Legea Educaţiei nu-i mai mulţumesc pe Hunor şi ai săi, care doresc să speculeze la maxim momentul de criză prin care trece aliatul majoritar, atât de dependent de votul minoritarilor.

Ce e de făcut, vorba marxistului? Probabil că reîmpărţeala va trebui, cel puţin deocamdată, lăsată moartă, până când se va găsi un prilej mai favorabil, sau care să nu depindă de şantajul aliaţilor. Care tare mult şi-ar dori să-şi poată atârna pălăria în cuiul bătut în tocul uşii ţinutului Har-Cov-Mur.