Fostul prefect Dănuţ Culeţu şi-a prins mîinile la pian. Conform normelor în vigoare privind protecţia muncii politice, ar fi trebuit să poarte mănuşi. Nu a făcut acest lucru şi s-a fript! În timp ce interpreta aria cavalerului rătăcitor, brusc şi concomitent pe bază de curent, adică din senin, i-a căzut capacul peste degetele lui firave de pianist fără susţinere politică. A avut noroc. Bine că nu şi-a prins urechile! În politică, dacă nu ai ureche muzicală, aleluia, mai bine te laşi de toate şi de toţi! Într-o situaţie cu grad ridicat de periculozitate, ar fi putut să-i cadă tavanul în cap! Cîte nu se întîmplă în politichia noastră de doi lei! De fapt şi de drept, ca să vorbim la concret, i-au copt-o cei care nu au văzut cu ochi buni reîntoarcerea sa în PNL! Într-un fel, au avut şi dumnealor dreptate. După o lungă perioadă de amorţeală în scaunul de prefect al judeţului Constanţa, domnul Culeţu a revendicat din start diverse funcţii de conducere pe linie politică. Prea plin de el şi de zumzetul său cu note liberale şterse, Dănuţ Culeţu nu a acceptat să o ia de jos, refuzînd ostentativ poziţia de simplu activist. Pe această temă, a făcut caz de vechimea pe care o are în cîmpul politichiei. Contestatarii săi nu au vrut să echivaleze, în ceea ce priveşte statutul de om politic, vechimea cu competenţa. Revenit în PNL după un scurt stagiu ca apolitic, domnia sa a fost convins că o să rupă gura tîrgului liberal. Aiurea! O vreme, a crezut că o să se bucure de veşnică recunoştinţă din partea conducerii organizaţiei judeţene pentru serviciile aduse în perioada cînd era prefect. Unde? La noi? La cît i-a fost frecată ridichea cu sare în acea perioadă de adînci prefaceri, ar fi meritat măcar o medalie din partea senatorului Puiu Haşotti! Fie şi pentru faptul că Dănuţ a cîntat la pian în beneficiul Partidului Naţional Liberal. Da’ de unde! De mîngîieri pe frunte şi de aprecieri tovărăşeşti au parte doar cei bine înfipţi într-o funcţie. Regula nu este valabilă numai în PNL. După schimbarea sa din funcţie, fostul prefect a realizat cît de inconsistentă este recunoştinţa în partidul pe care l-a curtat cu sudoarea frunţii sale. ”Fosta-i, lele, cît ai fost” a rămas şlagărul de bază interpretat la pianul său personal. Momentul muzical cu pricina a fost ilustrat, zilele trecute, de validarea de către Delegaţia Permanentă a propunerii ca Victor Manea să preia funcţia de preşedinte interimar al organizaţiei municipale Constanţa a PNL. Acesta este momentul în care Dănuţ Culeţu şi-a prins mîinile la pian. Sigur, dacă nu era Victor Manea în cărţi, poate ar fi suportat mai uşor impactul canin cu pianul. Aşa, după expresia feţei sale, înţeleg că domnul Culeţu a înghiţit cu multă greutate flitul de partid. Pe Manea ca pe Manea, dar cum credeţi că o să poată digera dumnealui elefantul din campania electorală! Paradoxal, în discuţiile pe care le-am purtat cu fostul prefect pînă la momentul reîntoarcerii sale în partid, Victor Manea se număra, alături de Dragomir et comp., printre remaniaţii domniei sale! Pe atunci, Culeţu părea că nu este singur. Chiriţă de la Hîrşova aprinsese palid flacăra revoluţiei în PNL Constanţa. A fost doar o scînteie anemică, pentru că Puiu Haşotti a trecut peste toţi ca un tăvălug şi le-a stins setea de putere. Cei care doreau schimbarea conducerii actuale mizau pe eşecul acestora la Congresul PNL, cînd favoritul lor, fostul premier Tăriceanu, a fost măturat din fruntea partidului. Dănuţ Culeţu a crezut că “Tăricenii” care au pierdut bătălia se vor retrage sau vor fi schimbaţi de oamenii lui Crin Antonescu. Socotelile făcute în tîrg nu s-au potrivit cu cele din interiorul partidului. Ca atare, a suferit o grea şi devastatoare înfrîngere, fiind scos din joc de Victor Manea. În opinia mea, Culeţu şi-a risipit aiurea şi prea devreme gloanţele. Domnia sa nu a înţeles că PNL şi Crin Antonescu sînt angrenaţi în disputa electorală pentru Cotroceni. Cui îi pasă acum de ambiţiile politice ale fostului prefect?!