Pasionaţii de cultură care găsesc răgazul, în acest weekend, să se relaxeze în ambientul primitor al muzeelor constănţene, mai au timp până luni să descopere, la Muzeul de Artă, o familie specială. Este vorba despre o insolită expoziţie, care reuneşte lucrările a patru generaţii de creatori din dinastia Steurer: o încercare de a reda Constanţei o familie de numele căreia se leagă începuturile artei vizuale româneşti la malul Mării Negre. Manifestarea este centrată pe personalitatea celor doi plasticieni deschizători de drumuri în spaţiul artelor profesioniste tomitane: Iosef Franz Steurer şi Maria Ciurdea Steurer. Expoziţia reuneşte şi cele 26 de lucrări pe care fiica lor, Mia Steurer Moţatu, le-a donat Muzeului de Artă, în anii ’80 şi demonstrează modul în care vocaţia pentru artă a familiei Steurer s-a perpetuat de-a lungul a patru generaţii.

Soţii Iosef şi Maria Ciurdea Steurer au locuit, din 1919 şi până în 1927, cu intermitenţe, în oraşul Constanţa, singuri sau însoţiţi de copii, în casa unde aveau şi un atelier de pictură. Cei doi plasticieni s-au implicat intens în viaţa culturală a Constanţei, deschizând, anual, una sau două expoziţii, primite cu entuziasm de public, dar şi de specialişti. Prima expoziţie deschisă de soţii Steurer, la ţărmul mării, a avut loc în aprilie 1920.

Pentru nostalgicii perioadei de efervescenţă culturală dintre cele două Războaie Mondiale, Muzeul de Artă a deschis, în sala „Alexandru Ciucurencu”, expoziţia „Modernitate şi identitate interbelică”. Majoritatea lucrărilor - peisaje marine, nuduri şi portrete - „respiră” aerul Balcicului de altădată, oferind privitorului veritabile „documente cromatice” care surprind modernitatea. Pasionaţii de artă plastică pot admira creaţii semnate de artişti consacraţi precum: Marius Bunescu, Alexandru Ciucurencu, Nicolae Dărăscu, Radu Drăgoescu, Dimitrie Hârlescu, Gheorghe Petraşcu, Sabin Popp, Ştefan Popescu, Gheorghe Sârbu, Alexandru Szatmary, Ion Theodorescu Sion, Nicolae Tonitza şi Florica Vasilescu. Lucrările românilor reflectă o perioadă de frământări plastice, de găsire a stilului sau de schimbări de viziune, în încercarea de a se racorda la avangardă şi la curentele aflate în vogă, în Occident.