Culoarea părului nu are nicio legătură cu personalitatea şi cu inteligenţa, potrivit unui studiu genetic realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford din California (SUA), ale cărui rezultate contrazic stereotipul "blondei proaste" promovat în numeroase bancuri, informează dailymail.co.uk. Femeile blonde sunt ironizate de multă vreme în numeroase bancuri din cauza unei presupuse lipse de inteligenţă. Cercetătorii americani au contrazis însă acest stereotip al "blondei proaste", întrucât culoarea părului este, după părerea lor, doar o chestiune superficială, ce depinde de o singură literă din codul genetic.

Prin modificarea unei singure "litere" din ADN, brunetele pot deveni blonde, afirmă cercetătorii de la Universitatea Stanford din California, iar acest fapt nu ar avea niciun efect asupra creierului lor. "Mecanismul genetic care determină culoarea blondă a părului nu modifică biologia niciunei părţi a organismului. Este un bun exemplu pentru o trăsătură genetică ale cărei efecte sunt strict superficiale", a declarat profesorul David Kingsley, coordonatorul studiului. Savanţii au descoperit, totodată, că gena care determină această nuanţă nu influenţează culoarea ochilor, fapt ce sugerează că părul blond nu este asociat din punct de vedere genetic cu ochii albaştri. Testele realizate pe şoareci au arătat că un anumit factor declanşator duce la naşterea unor animale cu blană deschisă, galbenă. Acel factor influenţează activitatea unei gene, denumită ligandul Kit, despre care cercetătorii ştiau de multă vreme că este asociată cu culoarea părului. În comparaţie cu versiunea sa "brunetă", care prezintă o literă diferită în ADN, activitatea ligandului Kit în cazul blondelor este redusă cu 20%, afirmă autorii acestui studiu, publicat în revista Nature Genetics. "Şi alte elemente determinante pot fi influenţate prin intermediul ADN-ului care înconjoară ligandul Kit", a precizat coordonatorul studiului. Gena în cauză ajută la dezvoltarea celulelor producătoare de pigment, dar are şi alte roluri în organism. De exemplu, ea influenţează comportamentul celulelor suşă sangvine, al spermei, al precursorilor ovulelor şi al sistemului nervos enteric.