Cultura „meşteşukară”, pe cale de dispariţie

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
S.O.S. tradiţia

Cultura „meşteşukară”, pe cale de dispariţie

Eveniment 05 Iulie 2011 / 00:00 535 accesări

CULTURĂ NERECUNOSCUTĂ Indiferent de ce ar spune unii şi alţii, că ţiganul, mai nou, rromul, ştie doar să fure, rămâne o etichetă pe jumătate adevărată, pe care autorităţile fac eforturi să „o spele” prin proiecte de incluziune socială, dar şi de promovarea culturii romani. Zilele Romano ButiQ pe litoral sunt un bun prilej pentru ca oamenii să vadă şi altă faţă a romilor şi ce înseamnă cu adevărat tradiţia romani. Meşteşugari din întreaga zonă a Dobrogei îi aşteaptă pe turişti şi constănţeni să descopere meseriile. Mai mult, oricine poate deveni ucenic pentru câteva minute. Curioşii pot observa pe viu ce înseamnă să lucrezi cu fierul sau pot împleti un coş de nuiele, după ce mai întâi semnează protecţia muncii, pentru... propria lor protecţie. La noi, la români, cultura romani nu este recunoscută şi nu e exploatată suficient, însă străinii plătesc bani grei să aibă în casă un coş de nuiele sau să deguste o mâncare făcută într-un imens ceaun din cupru.

DEPRINDERI DIN MOŞ-STRĂMOŞ Pe litoral, la expoziţia produselor romani, a venit şi Florica Sirop, născută undeva pe lângă Hârşova, dar crescută în Valea Dacilor. Ea ştie să lucreze cu lemnul şi din mâinile ei au ieşit împletituri pe care străinii le cumpărau fără ca măcar să stea pe gânduri. „Eu am deprins meseria de la părinţii mei, dar venind la Hârşova am dat peste o Secţie de împletituri şi mi-a prins foarte bine. Aveau comenzi mai mult pentru export. Am lucrat 16 ani, până când s-a închis. Bunicii mei lucrau doar coşuri pentru prins peşte, pentru cărat porumb şi stănoagă pentru pui, să nu cumva să-i prindă vrăbiile sau ciorile. Ei atât făceau. Dar eu am învăţat şi alt gen de împletituri: coşuri de pâine, coşuri de pisici, fructiere sau coşuri pentru flori, pătuţ pentru copii şi tăviţe pentru servit pahare”, a declarat Florica Sirop.

MESERII CARE PIER Însă, ca orice meserie care nu e ajutată să se dezvolte, riscă să se piardă. „Copiii mei n-au vrut să împărtăşească meseria mea. Am reuşit să-mi conving fata cea mare să o înveţe. A lucrat şi ea cu mine la fabrica de la Valea Dacilor, însă a renunţat după ce s-a închis, iar acum nu o mai practică. Se câştigă bani frumoşi, dar tradiţia noastră se pierde. Ceea ce facem noi e artizanat, iar străinii nu au aşa ceva. Trebuie doar să ne promovăm”, a mai spus femeia. Ea a povestit că în cele câteva zile de târg, tinerii au fost foarte interesaţi de meseriile romani. „Am avut câţiva copilaşi care au venit să observe ce făceam şi nu mai voiau să plece de lângă mine. Le spuneau părinţilor că vor să mai înveţe cum se fac împletiturile”, spune Florica Sirop.

Taguri articol


12