Mare minune, mare! S-a spart buba de la Tarom, iar puroiul a ajuns până la Guvern. În ședința de vineri a Executivului, premierul Mihai Tudose l-a luat la rost pe ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, pentru situația extrem de tristă în care se află compania națională de transport aerian. Totodată, Tudose a spus că va trimite Corpul de Control al Guvernului la Tarom, pentru a se descoperi cauza „misterioaselor” pierderi cu care se confruntă compania în ultimele șase luni. Precizăm că scandalul a pornit de la faptul că, potrivit ultimelor bilanțuri, Tarom a înregistrat pierderi de 104 milioane de lei în doar șase luni. „Performanța” este inexplicabilă pentru această companie, în condițiile în care nu duce lipsă de curse și de pasageri, primește fonduri generoase din partea statului, are la dispoziție infrastructură modernă și face concurență serioasă altor companii din afară. Cu toate aceste avantaje nevalorificate la dispoziție, Tarom este la un pas de faliment, în condițiile în care companiile naționale din alte țări (de exemplu: Qatar Airways, Turkish Airlines și British Airways) sunt vârfuri de lance în domeniul transportului aerian internațional. Cum la alții se poate și la noi nu? Pornind de la această nedumerire și-a luat-o și ministrul Transporturilor, pentru că, pe lângă faptul că nu a văzut nicio problemă în pierderile înregistrate, a îndrăznit să ceară prelungirea interimatului actualului manager, Eugen Davidoiu, care cel puțin în aparență a dat greș. „De ce i-ați prelungit mandatul cu patru luni șefului de la Tarom? Mi-ați spus că aveți încredere în el! 104 milioane pierdere în șase luni. Nu mergeți în direcția care trebuie!”, i-a spus Mihai Tudose ministrului Transporturilor.

CONDUCEREA TAROM, „PE UN CÂMP DE LUPTĂ, FĂRĂ ARME, CU SOARELE ÎN OCHI”

În replică, directorul general al Tarom, Eugen Davidoiu, a spus că pierderile înregistrate în primele șase luni sunt mai mici și au fost cauzate de factori pe care nu i-a putut influența direct. „Cei 104 milioane lei sunt diferența între venituri și cheltuieli, deci pierdere din punct de vedere financiar, înseamnă 28 milioane lei în ianuarie, când eu nu eram director general al acestei companii, încă 26 milioane lei în februarie, când venisem și nu aveam posibilitatea și instrumentele ca să pot să modific ceva în cursul companiei, în martie au mai fost încă 25 milioane lei. În luna mai avem 1,8 milioane lei profit, iar în iulie, după ce au intrat cele două avioane în funcțiune, avem 9 milioane lei profit operațional”, a spus Davidoiu. Mai mult, directorul Tarom a spus că, de fapt, acest scandal ar avea la bază interesele ascunse ale unor grei care ar intenționa falimentarea companiei de transport aerian. „De 10 ani compania este pe pierdere, s-au pierdut sute de milioane de euro. Sunt servicii de informații care ar trebui să știe ce companii externe doresc ca Tarom să dispară, să ne uităm cine sunt cei din spatele companiilor private care operează în România, de ce activele companiei sunt tentante”, a mai declarat Eugen Davidoiu, care a descris munca de manager al companiei drept o luptă în care se află pe un câmp de bătălie fără arme și cu soarele în ochi. „Nu am Corp de Control, nu am posibilitatea să fac nicio verificare. Am un departament de audit, care a dat în judecată compania pentru sporuri neplătite. Juriști nu avem, suntem lăsați pe un câmp de bătălie, fără arme și cu soarele în ochi”, a încheiat Davidoiu.

CUM S-A AJUNS AICI

Parcursul trist al Tarom spre faliment a fost tratat și îndelung dezbătut în numeroase materiale de presă apărute de-a lungul timpului. Cele mai multe arată faptul că pierderile au început să se adune încă din 2008, cauzele fiind încă subiect de discuție. Potrivit mai multor surse, pierderile fondurilor ar fi fost pricinuite de managementul defectuos al directorilor numiți politic până acum. O altă cauză intens vehiculată a fost cea a cheltuielilor fără cap. De exemplu, în 2008 - 2009, în plină criză, Tarom ar fi achiziționat aeronave Airbus. De asemenea, sunt voci care acuză faptul că printre motivele care au contribuit la sărăcirea companiei se numără și faptul că au fost menținute curse internaționale care s-au dovedit a fi nerentabile, adică acelea în care aeronavele decolau cu toate că mai puțin de 50% din numărul total de locuri erau ocupate. Nu în ultimul rând, un alt motiv pentru care Tarom se duce în cap este cel legat de cheltuielile mari pentru întreținerea sau închirierea unor aeronave, la prețuri exorbitante. Coroborând toți acești factori, parcă nu mai e de mirare falimentul iminent.