Nu cu mult timp în urmă, Fiscul a anunţat că va începe să ne verifice pe ascuns, pentru a vedea dacă declarăm toată averea pe hârtie. Cum nu prea avem cum să ne împotrivim, pentru că, evident, nu ştim că suntem controlaţi, singura soluţie viabilă rămâne să ne mutăm afacerile, dacă avem aşa ceva, într-un paradis fiscal. Nu vă aşteptaţi să găsiţi pe Google o listă a celor mai relaxate zone fiscale din lume, pentru că discreţia este caracteristica de bază a oricărui paradis de gen. De ce au câteva insuliţe din arhipelagul Antilelor active bancare de 1.000 miliarde dolari? Nu din cauza peisajului, asta e clar, ci pentru că acei bani se feresc elegant de impozitele şi taxele din Europa. În Bahamas, spre exemplu, nu există taxe pe venitul persoanelor fizice, iar profiturile realizate din vânzarea investiţiilor nu este impozabil. Cum ajungeţi în paradis? În primul rând, aveţi nevoie de un „offshore”, adică de o companie înregistrată într-un mic ducat sau principat sau pe o insuliţă din mijlocul oceanului. Nu costă decât câteva sute de dolari, iar taxele anuale de întreţinere sunt de cel mult 300 dolari. Cum funcţionează? Cumperi marfă de 10.000 lei, pe care o înregistrezi în offshore, la un preţ de vânzare de 80.000 lei, după care o vinzi cu 90.000 lei. Profitul de 10.000 lei va fi taxat în România cu 16%, dar pentru diferenţa de 70.000 lei, înregistrată în offshore, nu este necesară decât plata anuală a celor câteva sute de dolari. În concluzie, profitul real este de cel puţin 600%. Ce mai aşteptaţi?