UN TALENT APARTE. Puţin şifonat, premierul Emil Boc se dă jos din maşina timpului, un dispozitiv unic în lume, construit din banii contribuabililor. Dispozitivul ingenios are îmbunătăţiri recente, finanţate cu încasările din TVA-ul majorat. Boc s-a întors iarăşi în timp, pentru că e sesiunea de vară la Universitatea Imposibilă de Taxe, Impozite şi alte Modalităţi Ghiduşe de a-ţi Sărăci Poporul din Absurdistanul anului 1400 toamna. Încă un 10 şi va absolvi magna, summa şi egregia cum laude, pentru că nicicând în istorie nu s-a mai pomenit elev atât de sârguincios! Este atât de adulat şi de urât, în acelaşi timp, încât boierii din Absurdistan, care mor de ciudă că nu-s aşa talentaţi la austeritate, au pus preţ pe capul lui. Sunt vreo patru boieri care vor să-l vadă mort, la care se mai adaugă şi vreo 20 de milioane de români din prezent, dar asta este altă poveste. Drept urmare, Boc călătoreşte în timp numai cu o gaşcă de sepepişti, care primesc diurna în aur din vistieria BNR şi se distrează la tavernele de fiţe din capitala Absurdistanului, Racheţi(le). Uneori, premierul mai vine şi cu copiii săi, pe care îi duce întotdeauna în Orăşelul Copiilor de Bani Gata, un bâlci exclusivist din Racheţi(le), unde atracţia principală este un elicopter (E adus tot de Boc. Evident, localnicii nu ştiu de elicopter, că doar suntem în 1400, în caz că aţi uitat). Dar să nu divagăm.

ACTIVITĂŢILE INDEPENDENTE DEVIN... DEPENDENTE. Premierul este extrem de încrezător în teza sa, în fapt un copy/paste după proiectul de ordonanţă prin care se modifică Codul Fiscal. Tema principală - impozitarea diurnelor primite de angajaţi pentru deplasările în străinătate sau în ţară, la fel ca şi veniturile salariale (adică cu impozit pe venit şi CAS), pentru partea care depăşeşte nivelul stabilit pentru instituţiile publice. În prezent, diurnele erau deductibile dacă nu depăşeau de 2,5 ori nivelul pentru instituţii publice. „Vom elimina limitarea deductibilităţii fiscale a diurnelor. Pe baza diurnelor, firmele îşi vor calcula veniturile nete anuale şi, apoi, noi venim şi impozităm”, spune Boc, cu vădită mândrie, în timp ce profesorii se dau cu capul de masă, fiind efectiv uimiţi de inventivitatea lui Boc. Unii îşi scriu chiar demisia, pentru că nu mai pot exista lângă un asemenea talent inefabil. Şi asta nu e tot. Boc continuă: „Firmele vor plăti integral pentru angajaţii care au contract de muncă şi un contract adiacent în baza căruia desfăşoară o activitate independentă. Facem din ea o activitate... atenţie (femeile din sală leşină)... DEPENDENTĂ!”. Fără alte explicaţii suplimentare, că nici cei de la Fisc nu i-au dat mai multe, Boc face dreapta-mprejur şi iese din sală într-un ropot de aplauze. Se întoarce în 2011, unde serveşte drept robot-executant pentru Şefu’ şi FMI, dar are o ţară de „austerizat”, aşa că nu-şi poate ascunde un zâmbet tâmp.