Cum ne pune în pericol tehnologia în fiecare zi

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Trăim mai deprimați și nu mai știm să facem calcule simple

Cum ne pune în pericol tehnologia în fiecare zi

Lifestyle 16 Mai 2016 / 17:31 961 accesări

Tehnologia din ultimii ani a fost creată pentru a ne ajuta în acțiunile de zi cu zi și a prelua din sarcinile noastre, însă psihologii sunt de părere că, în fapt, tehnologia nu ne-a făcut să devenim mai inteligenți sau mai iscusiți. Totul este exact pe dos: din cauza comportamentului obsesiv-compulsiv în relaţie cu tehnologia, oamenii au început să îşi piardă abilităţile cognitive şi dexteritatea, iar efortul intelectual a fost preluat în mare măsură de tehnologia actuală. Psihologul Alexandru Pleşea crede că tehnologia avansată nu a adus rasei umane numai părţi pozitive (accesul la informaţie, comunicarea virtuală la distanţă), ci şi multe deservicii care vor afecta două sau chiar trei generaţii de acum încolo. “Tehnologia actuală, iar un exemplu cât se poate de relevant este tehnologia touchscreen, imită gesturile tactile ale bebeluşilor, iar oamenii vor căpăta în timp, dacă nu au făcut-o deja, automatisme specifice nou-născuţilor, fapt care nu le oferă oportunităţi de evoluţie intelectuală, ci de involuţie”, a declarat Pleșea. Din comoditate, pentru ușurința și rapiditatea pe care ne-o oferă tehnologia, ne-am acomodat cu instrumentele tehnologiei, astfel că, în prezent, aparatura electronică aproape că a pus stăpânire pe viețile oamenilor. “Când telefoanele mobile au devenit principalul obiect folosit de mâna omului, mintea a început să stea. Acesta a fost momentul critic când tehnologia a pus stăpânire totală pe vieţile noastre, iar studiile au arătat că ne-am pierdut foarte mult din ceea ce numim ascuţimea și autoreglarea minţii, oamenii devenind din ce în ce mai lenţi în gândire, operaţiile mentale - care odinioară păreau simple (spre exemplu, 5x12) - nu mai sunt la îndemâna oricui, iar iluzia prieteniei sau a reputaţiei online ne-a împins până la cel mai înalt grad de depresie pe care l-a cunoscut omenirea”, consideră psihologul. El susține că un viciu sau un comportament obsesiv-compulsiv nu poate fi vindecat prin interzicere totală, ci prin construirea unui program în care acel viciu să ne ocupe, pe zi ce trece, din ce în ce mai puţin timp.

Oamenii trebuie să învețe cum să își reechilibreze viețile, pentru că mulți dintre consumatorii de tehnologie au ajuns să trăiască aproape exclusiv în mediul virtual. “Putem să ne recăpătăm dexteritatea, abilităţile cognitive (ascuţimea şi iscusinţa minţii), concentrarea eficientă şi chiar memoria prin realizarea unui program zilnic alocat exerciţiilor fizice, dar mai ales mentale, ca de exemplu: exerciţii de echilibrare emisfere (logica + creativitatea la un loc), exerciţii de atenţie, exerciţii de vizualizare şi intuiţie, exerciţii de respiraţie şi oxigenare a creierului, exerciţii de meditaţie, toate acestea antrenate şi aducând rezultate rapide şi extraordinare printr-o dietă şi somn corespunzător”, subliniază psihologul.

OAMENII NU MAI ZÂMBESC NICI MĂCAR TELEFOANELOR

În ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor emoţionale, la început, tehnologia reuşea să le aducă zâmbete şi fericire oamenilor, în mare parte cauzate de curiozitatea noului în viaţa noastră. Cu cât tehnologia a devenit parte activă şi de neseparat din vieţile noastre, cu atât relaţia cu tehnologia a devenit latentă, iar oamenii au ajuns până în stadiul în care nici măcar nu mai zâmbesc telefonului mobil, atunci când primesc imagini sau texte amuzante. Toate stările noastre - fericire, iubire, tristeţe, furie etc - au fost convertite în stări virtuale, iar oamenii au adoptat în viaţa reală acea atitudine pe care o putem numi “poker face” (nu mai schițează niciun gest). “Contactul vizual şi emoţional între oameni a scăzut foarte mult, iar mulţi dintre noi am intrat în transă, viaţa noastră reală fiind pe pilot automat: mâncăm, mergem la job, lucrăm, dormim, fără să mai conştientizăm acţiunile noastre. Am uitat cum e să mai trăim în viaţa reală, toate nevoile noastre de interacţiune interumană, de oferit sau de primit iubire, încercăm să ni le satisfacem în lumea virtuală”, declară Pleșea.



12