De multe ori, comportamentele umane deficitare sunt în sine un mecanism care ne apără de unele suferinţe de moment. Dacă acest mecanism continuă să existe şi dincolo de scopul său punctual, atunci se declanşează, prin comportamente repetitive, dependenţe extrem de dăunătoare pentru viaţa şi sănătatea noastră. În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, dependenţele apar din cauză că unele persoane resimt un gol interior, precum stima de sine scăzută sau lipsa iubirii din partea persoanelor apropiate, iar aceste carenţe încearcă să le suplinească prin mijloace exterioare. “Persoana în cauză, după lungi perioade de cugetări interioare, va ajunge să creadă că nimic din ceea ce îi oferă corpul, propriul sine, viaţa lui nu reuşește să îi satisfacă nevoile, dorinţele şi aşteptările. Va monitoriza alternativele şi, într-un moment de slăbiciune, probabil şi din cauza lipsei unui suport psihologic din partea familiei, va decide că doar mijloacele exterioare îl pot ajuta. Acela este punctul critic în care multe persoane pot genera dependenţe de ordin psihologic şi fizic, ambele tipuri fiind la fel de periculoase. Dacă dependenţa psihică se referă la dorinţa compulsivă de a consuma anumite substanţe sau de a repeta anumite comportamente pentru a obţine starea de bine, dependenţa fizică se referă la apariţia unor simptome specifice în momentul în care organismul simte lipsa substanţei sau a comportamentului adictiv, precum se întâmplă în timpul sevrajului”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.