Cei care şi-au depus economiile în bănci în depozite clasice trebuie să plătească un impozit de 16% din valoarea dobînzii obţinute, potrivit Codului Fiscal, impozit ce se reţine de bancă şi se varsă la buget. În cazul unor sume mici de bani, acest impozit nu prea se observă, însă atunci cînd este vorba despre sume importante de bani, valoarea impozitului contează. Există însă şi produse bancare, denumite conturi de economii, prin care se poate evita plata impozitului. Potrivit Codului Fiscal, impozitul pe dobîndă nu se plăteşte şi în cazul conturilor curente, cu condiţia ca dobînda plătită pentru sumele din cont să nu fie mai mare de dobînda decît pe piaţa interbancară (BUBID, la începutul lunii pentru care se calculează dobînda). Conturile de economii, în afară de avantajul dobînzii mari, apropiată de cea a unui depozit clasic şi a scutirii de impozit, sînt atractive şi pentru faptul că sînt mai flexibile decît un depozit clasic. Cu alte cuvinte, dintr-un cont de economii se pot face oricînd retrageri de bani fără a se pierde dobînda, cum se întîmplă în cazul depozitelor la termen, precum şi depuneri suplimentare. Aceasta pentru că la un cont de economii, dobînda se calculează zilnic, la sumele existente în cont după retragerea sau depunerea de bani.

Aproape toate băncile importante din România oferă conturi de economii avantajoase: BCR, BRD, Banca Transilvania, ING, Bancpost. Dobînzile variază foarte mult, de la 3,5% la 7% pe an, în cazul BRD, astfel că în acest caz trebuie plătit impozitul pe dobîndă. Cu excepţia ING, există şi o sumă minimă ce trebuie ţinută obligatoriu în cont, în general de cinci milioane de lei. Principalele modalităţi de economisire sînt reprezentate de depozite şi conturi de economii, fiecare cu particularităţile sale. Băncile oferă mai multe tipuri de depozite, deosebirile stabilindu-se, în principal, în funcţie de dobînzi. Astfel, depozitele pot fi constituite la termen, plata dobînzii urmînd a fi făcută la încheierea perioadei alese. Depozitul poate oferi şi posibilitatea de a opta pentru plata periodică a dobînzii (de obicei lunar). Totodată, băncile îşi pot răsplăti clienţii care aleg să prelungească depozitul, oferind o dobîndă ce creşte odată cu prelungirea perioadei de constituire.

Costurile unui depozit

Deschiderea unui depozit poate implica şi anumite costuri din partea clientului. Unele costuri vin odată cu deschiderea contului curent, altele la retragerea banilor. Băncile vă penalizează dacă vă decideţi să retrageţi banii înainte ca depozitul să ajungă la maturitate. La retragerea banilor se percepe impozitul pe dobînda acumulată. La scadenţa depozitului, clientul poate alege să închidă depozitul şi să reintre în posesia banilor depuşi iniţial, la care se va adăuga şi dobînda pentru perioada respectivă sau poate lăsa banii, în continuare, în bancă. Prelungirea depozitului vă oferă două opţiuni: fie încasaţi dobînda, fie o capitalizaţi (o adăugaţi capitalului iniţial). Băncile vor oferi pentru noul depozit dobînda aflata în vigoare la data respectivă.

Între un depozit şi contul de economii există o serie de asemănări, dar şi diferenţe. Dobînzile pentru conturile de economii se află, în general, sub cele oferite de bănci pentru depozite. Totodată, contul de economii permite depuneri şi retrageri de numerar permanente, în timp ce la un depozit, retragerea banilor înainte de termen atrage penalizarea clientului, sub forma unui comision. Spre deosebire de depozite, conturile de economii se constituie pe perioadă nedeterminată, permiţînd crearea unor planuri de economii adaptate nevoilor fiecărui client. Nu trebuie să confundaţi un cont de economii cu un cont curent. Plata facturilor nu poate fi făcută decît din contul curent.