Potrivit Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanţa, începând cu 5 martie 2018 a intrat în vigoare Legea 232/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate. Conform prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată cu modificările şi completările ulterioare, activitatea de plasare forţă de muncă în străinătate, o poate desfăşura un agent de plasare a forţei de muncă persoană juridică care are în principal următoarele obligaţii:

- să se înregistreze la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul;

- să aibă încheiate cu persoane juridice sau fizice, stabilite într-un alt stat decât România, care au calitate de angajator conform legislaţiei statului respectiv, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă;

- să încheie cu solicitanţii locurilor de munca contracte de mediere;

- să efectueze activităţile de mediere şi plasare în mod gratuit (reglementare nouă).

Serviciile specializate de plasare a forţei de muncă se realizează pe teritoriul României de către agentul de plasare a forţei de muncă în străinătate şi constă în informarea, consilierea şi medierea cetăţenilor români în vederea angajării acestora în străinătate.

Serviciile de plasare a forţei de muncă sunt furnizate de către agenţii de plasare a forţei de muncă înfiinţaţi pe teritoriul României sau de către alţi furnizori de servicii de plasare a forţei de muncă stabiliţi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau al Spaţiului Economic European, înregistraţi la inspectoratele teritoriale de muncă în condiţiile prevăzute de Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate-republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Principalele modificări ale Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate sunt următoarele:

-Se interzice interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare, persoana mediată şi angajatorul străin;

- Agentul de plasare trebuie să aibă personal calificat în domeniul resurselor umane care face dovada experienţei în recrutare de personal;

- Agentul de plasare să nu fi fost condamnat definitiv pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie prevăzută de Legea 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, incompatibilă cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare;

- Agentul de plasare să nu se afle în faliment sau în dizolvare;

- Agentul de plasare nu mai are dreptul legal de a percepe tarif de mediere, comisioane sau alte taxe;

- Agentul de plasare are obligaţia de a notifica înfiinţarea de filiale, ori alte sedii secundare, anterior începerii prestării activităţii în cadrul acestora, atât inspectoratului teritorial de muncă unde a fost înregistrat, cât şi inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcţionează respectivele sedii secundare, în termen de 5 zile lucrătoare <3,e la data emiterii, de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a documentului prin care se atestă înfiinţarea acestora;

- în cazul plasării în străinătate a unor cetăţeni români fără a asigura încheierea contractului de mediere cu aceştia şi a contractului individual de muncă încheiat între între cetăţenii români şi angajatorii străini în condiţiile stabilite de Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate-republicată cu modificările şi completările ulterioare, agenţii de plasare sunt obligaţi să suporte costurile aferente repatrierii cetăţenilor români în cauză;

- în cazul plasării în străinătate a unor cetăţeni români care, după semnarea contractului de mediere, nu îşi respectă obligaţiile ce decurg din acestea, lucrătorii sunt obligaţi să achite contracvaloarea cheltuielilor efectuate de agentul de plasare, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depăşească 200 Euro/lucrător;

Agenţii de plasare sau furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă, care, la data de 5 martie 2018 sunt înregistraţi la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul, au obligaţia de a se înregistra în termen de 60 de zile calendaristice în condiţiile stabilite de noile reglementtări ale Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.