Dezvăluirile din ultima vreme despre încrengăturile de familie între diverşi angajaţi ai mai multor ministere sau companii naţionale au readus în discuţia presei problema aşa zisului nepotism balcanic. De fapt, ăsta este un fenomen care datează încă de pe vremea comunismului. De-a lungul timpului, el a fost numit în mai multe feluri. Dar astăzi, în anul de graţie 2010, când puterea este în mâinile PD-L-ului, s-a trecut de la „capitalismul de cumetrie”, la „cumetria politică”! Pe scurt, nimeni nu mai este angajat undeva dacă nu are relaţii de rudenie sau „culoare politică”... Adică, mai pe româneşte, ţi-o fi soacra antipatică, însă dacă este PD-L-istă, pardon mon cher, trebuie să-i dai o pâine dulce de mâncat pe banii statului, care sunt banii noştri, ai tuturor contribuabililor! Chiar şi în domeniul privat sistemul funcţionează la fel, numai că acolo nu avem de-a face cu bani publici, iar patronii sunt liberi să angajeze pe cine vor ei. Abia în sectorul bugetar acest fenomen capătă adevărata dimensiune imorală. Până la urmă, ţinând cont de câte alte probleme există în România, nici asta n-ar fi mare scofală... Totuşi, acest tip de cumetrie economică s-a transferat, încet-încet, în plan politic. Mai grav este că însuşi Traian Băsescu a creat un precedent periculos chiar prin cazul fiicei sale, Elena Băsescu. Dacă tati face politică, de ce să nu aibă şi mezina familiei prezidenţiale o carieră de europarlamentar!? Nu mai contează „daunele colaterale”, gen Monica Iacob Ridzi sau unele mârâieli din PD-L... Prin mimetism politic, la fel a încercat şi fiul lui Silviu Prigoană, când a candidat pentru un post de consilier local în sectorul 1 al Capitalei. Există o sumedenie de alte asemenea exemple mai puţin celebre, pe care nici nu are rost să le mai enumăr. Cel mai recent, dar şi cel mai scandalos, a fost cazul lui Bogdan Ionescu, supranumit „Syda”. Numirea sa în postul de secretar economic al ambasadei României de la Paris pe „criteriul” nemărturisit public că este iubitul Elenei Băsescu şi potenţial ginere prezidenţial, deşi a fost urmată de demisia acestuia, dovedeşte că suntem o „ţară de cumnaţi”!