Dincolo de ironia sa, acest titlu desemnează o realitate politică foarte importantă, anume negocierea majorităţilor electorale sau parlamentare. Altfel spus, accesul direct la putere, într-un stat de drept! Aflată undeva, între „arta manipulării”, pragmatism şi compromis moral, acest tip de negociere poate duce la alianţe diverse, uneori neaşteptate, chiar imorale – cum au afirmat unii în ultimii patru ani -, care oferă unui partid posibilitatea de a răsturna pînă şi rezultatul unor alegeri generale, adică exact aşa cum a făcut Traian Băsescu în 2004. Apropiatul sezon al campaniilor electorale a încins spiritele, iar „analiştii-tonomat” au început să facă (şi să desfacă!) toate socotelile politice, încercînd să găsească „varianta cîştigătoare”, ca la „6 din 49”… Singurul lucru aflat pînă acum ar fi un „contract prenupţial” – aşa cum s-au amuzat unii gazetari să-l numească - între PSD şi PNL, în ceea ce priveşte sprijinul reciproc acordat candidaţilor ajunşi în turul al doilea al alegerilor locale. Din acest punct voi începe şi eu enumerarea alternativelor posibile.

Din ce în ce mai multă lume vede foarte probabilă o alianţă parlamentară (nu electorală!) între PSD şi PNL. Principalul argument al acestei ipoteze este izolarea politică a PD-L-ului şi a lui Traian Băsescu, împotriva căruia se duce o bătălie pe viaţă şi pe moarte. Mai contează, în egală măsură, atitudinea favorabilă a lui Dinu Patriciu, influentul om de afaceri care a mai susţinut financiar o parte a campaniei PSD din 2004. Nu în ultimul rînd, o asemenea alianţă ar garanta ambelor partide că vor intra la guvernare, chiar şi dacă nu au majorităţi clare în parlament, fiindcă Băsescu poate încurca toate socotelile (şi va încerca să o facă în mod cert!), prin numirea unui prim-ministru de la PD-L. Inconvenientele unei asemenea alianţe rămîn dezamăgirea sau chiar pierderea unei părţi a electoratului, mai ales în cazul liberalilor, care au alegători în mod tradiţional anti-PSD, precum şi eventuale divergenţe de opinii asupra bugetului, cotei unice de impozitare sau a taxei auto. Oricum, avantajele sînt mai mari decît inconvenientele! Pe locul doi, în clasamentul probabilităţilor politice, se situează o alianţă parlamentară între PSD şi PD-L. Argumentele în favoarea acestei ipoteze ar fi o majoritate parlamentară confortabilă (cea mai mare dintre toate cele posibile!), cu acces aproape nelimitat la guvernare şi posibilitatea stopării anchetelor penale la DNA. La urmă, dar nu cel mai puţin important, PSD ar avea un cîştig de imagine pe scena publică, pentru că ar scăpa de atacurile lui Băsescu şi de eticheta de „partid corupt”. În cazul acestei alianţe, în schimb, inconvenientele sau incompatibilităţile ar fi mai mari decît avantajele… După ani la rînd de „înjurături” politice, Băsescu riscă să-şi compromită imaginea de semi-zeu, dacă bate palma cu PSD-ul. Şi totuşi, dacă s-ar întâmpla aşa ceva, preşedintele va dori, în mod sigur, un PSD la „picioarele sale”, ceea ce „dinozaurii” Năstase, Mitrea, Hrebenciuc sau Iliescu nu vor accepta în veci. Culmea ironiei este că, deşi pare mai puţin probabilă decît prima alianţă, această ipoteză politică ar fi o şansă unică pentru „lupii tineri” din PSD, pe care Băsescu – bag mîna în foc! – i-ar împinge de la spate să detroneze vechea gardă a partidului. În fine, locul trei în acest top îl ocupă probabilitatea unei alianţe între PD-L şi PNL. Deşi nu sînt simple nici în acest caz, lucrurile sînt mult mai previzibile. Primul avantaj şi singurul lucru cert este că o mare parte a electoratului liberal a rămas aproape de Băsescu, chiar dacă votează PNL-ul. Dar prima condiţie ar fi decapitarea politică a lui Călin Popescu Tăriceanu! În schimb, aureola negativă a defunctei alianţe DA ar plana ca un spectru asupra acestei alternative! Ca să nu mai spun că liberalii nu pot avea nici o garanţie în ceea ce priveşte schimbarea de atitudine a lui Băsescu, preşedintele putînd recidiva oricînd…

Nu mai analizăm variante de tip PSD+PC+UDMR sau PD-L+UDMR, ca să încheiem cu o concluzie importantă: în trei dintre cele cinci ipoteze PSD intră în cărţi, ceea ce înseamnă că şansele sale de-a se afla la putere în următorii patru ani sînt de circa 80%. Adică „Preşedintele-Jucător” nu va dormi liniştit la Cotroceni nici în următorul ciclu electoral… Cine se simte „fără de păcat” – cum scrie în Biblie – să dea primul cu piatra în subsemnatul, pentru această analiză a probabilităţilor politice. Mai stăm de vorbă după încheierea tuturor alegerilor!