După modestele mele cunoştinţe, cumetria este un grad de rudenie creştină prin care două perechi de naşi devin neamuri, pentru că au botezat sau au cununat împreună, chiar dacă nu sînt rude de sînge. Prin extrapolare, cumetria, ca şi cumnăţia, au devenit un fel de instituţii naţionale, în România noastră balcanică şi capitalistă. Tocmai de aceea se şi spune astăzi, doar pe jumătate în glumă, „sîntem o ţară de cumetri şi cumnaţi”!

Ca principiu general, chestia asta n-ar avea nimic rău în sine. Este firesc, de pildă, să te asociezi în afaceri cu oameni pe care îi cunoşti sau în care ai încredere, dar este la fel de firesc să îţi cauţi aliaţi politici printre prieteni sau chiar rude. Toate bune şi frumoase, dacă lucrurile ar fi rămas în acest stadiu… Însă la noi, în „Românica”, aşa cum îi place lui Cristian Tudor Popescu să spună, apropierile între neamuri, fie că este vorba de afaceri sau de politică, fie că este vorba de amîndouă la un loc, se fac din ce în ce mai des după criterii prea puţin „ortodoxe”. Sigur că „interesul poartă fesul” numai că, uneori, „fesul” este exagerat de larg, deoarece şi lăcomia pe care o acoperă a devenit de-a dreptul monumentală, asta ca să mă exprim elegant! Recentul scandal al veniturilor funcţionarilor publici, despre care am scris şi ieri la această rubrică, a dezvăluit că majoritatea agenţiilor naţionale înfiinţate de stat s-au transformat într-un fel de cumetrii, simbolic vorbind, de interese financiare. Atît la ANRE, cît şi la ANRC, însă exemplele nu se rezumă doar la aceste două instituţii, a fost descoperită o încrengătură de rude cît se poate de variate. Dacă soţul s-a angajat primul, să zicem, el şi-a adus nevasta ulterior, apoi au venit copiii şi, în cele din urmă, s-a ajuns la stadiul de fraţi, surori, vecini de bloc, cumetri sau cumnaţi, cu sau fără ghilimele… Nu ştiu prin ce metode administrative şi-au mărit salariile pînă la nivelul incredibil de acum, dar este evident că pîinea este mai „dulce” cînd este mîncată în familie, fie că este vorba de rude directe sau de „familii” politice. Din acest punct de vedere, clientela politică a PNL şi PD-L ne oferă cele mai picante exemple. Iată-l pe ultimul!

Fostul actor Florin Călinescu are, printre alte afaceri, şi o firmă de optică. Ea produce binocluri şi lunete de folosinţă militară. După ce umoristul de altădată a acceptat să devină candidat uninominal pentru PNL, ministrul Apărării, liberalul Teodor Meleşcanu, i-a oferit pe tavă lui Călinescu un contract de 150 de milioane de euro, bani din bugetul Armatei, deci bani publici, prin metoda încredinţării directe, adică fără nicio licitaţie… Luat la întrebări, într-o recentă emisiune de televiziune, fostul actor a bîlbîit o explicaţie confuză şi neconvingătoare. Ăsta este cel mai proaspăt caz de cumetrie politică pe faţă! Dar nu e singurul…

Cîtă vreme „Românica” va fi condusă de „cumnaţi” sau „cumetri”, la nivel politic şi de afaceri, eu voi continua, ca în vechea glumă, să mă consider nepotul Papei de la Roma şi văr primar cu Arcul de Triumf. Doar că eu nu fac nici afaceri, nici politică!

Marius PETRESCU