Disidentul cubanez Oswaldo Paya, laureat al premiului Saharov pentru drepturile omului, acordat în 2002, de Parlamentul European, un catolic fervent care, timp de decenii a sfidat regimul comunist din insulă, a murit duminică, într-un accident de maşină, au anunţat autorităţile cubaneze. Fondatorul în 1988 al mişcării creştine Eliberarea (MCL), Oswaldo Paya, în vârstă de 60 de ani, a decedat când vehicul în care călătorea s-a lovit de un copac, la Bayamo, la 750 de kilometri sud-est de Havana. Accidentul s-a produs la ora 13.50, în localitatea La Gavina, la 22 de kilometri de Bayamo, a precizat ministrul cubanez de Externe, după anunţarea decesului disidentului de către Biserica Catolică cubaneză. Un alt cubanez, Harold Cepero Escalante, a decedat în accident iar alte două persoane, suedezul Jens Aron Modig şi spaniolul Angel Carromero Barrios, au fost rănite uşor, potrivit autorităţilor cubaneze.

Inginer, Oswaldo Paya a lansat, în 2001, Proiectul Varela, un text care cerea schimbări politice în Cuba şi care a întrunit 11.000 de semnături, pentru a fi prezentat în Parlamentul cubanez. Apărat de fostul preşedinte american Jimmy Carter, în cadrul unei vizite în Cuba, în 2002, Proiectul Varela cerea un referendum popular privind libertatea de expresie, libertatea de asociere şi libera întreprindere. Ignorat de Parlament, proiectul a fost respins rapid, la iniţiativa lui Fidel Castro, printr-un contrareferendum ce a înscris ireversibilitatea socialismului în Constituţie. În 2011, Oswaldo Paya a elaborat, împreună cu alţi disidenţi, Drumul Poporului, platformă politică prezentată drept un proiect de tranziţie democratică, fără susţinere populară. Oswaldo Paya este al doilea disident de prim plan decedat în mai puţin de un an, după Laura Pollan, fondatoarea şi lidera Doamnelor în Alb, grupul de soţii şi rude ale deţinuţilor politici, care a murit într-un spital din Havana, în octombrie 2011. Căsătorit şi tatăl a trei copii, Oswaldo Paya nu a fost încarcerat, în timp ce mulţi dintre colegii săi de luptă au fost, în special în timpul Primăverii Negre din 2003, când au fost arestaţi 75 de disidenţi, dintre care ultimii au fost eliberaţi în 2011.