Pentru Traian Băsescu, relaţiile politice, cu un partid, alianţe sau cu diverse personaje, sînt de conjunctură. Întîmplările din perioada de glorie a Convenţiei Democrate ar trebui să ne scutească de la sine de alte comentarii suplimentare. Sînt cunoscute eforturile prezidentului de a desfiinţa anumite formaţiuni politice. Domnia sa a jucat un rol important în ampla operaţiune de pulverizare a Alianţei DA. După ce a trecut puntea suspinelor de la alegerile de acum patru ani, a înţepat singur balonul Alianţei, care a fîsîit. Aşa cum a procedat şi cu Convenţia Democrată. Într-o altă încercare personală, s-a opintit să doboare Partidul Naţional Liberal. Cu sprijinul lui Stolojan, care a divizat formaţiunea politică amintită, punînd bazele unui partid cu fluturaşi, a fost la un pas de a-şi vedea visul cu ochii. De această dată, nu şi-a putut satisface orgoliile personale, pentru că nu a putut trece de Tăriceanu, care, în calitate de lider liberal, şi-a apărat exemplar partidul. În urmă cu patru ani, Băsescu era alături de Tăriceanu. La momentul respectiv, alcătuiau un cuplu politic redutabil. Alianţa DA reprezenta un nucleu ce părea a fi pentru foarte multă vreme imbatabil, dar Băsescu nu este omul care să accepte conducerea colectivă. El vrea să deţină puterea absolută şi să controleze totul. Vădit incomodat de personalitatea lui Tăriceanu, şlefuit şi bine ancorat în problematica economică, prezidentul a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să scape de el. Pentru că nu a reuşit să-l îndepărteze prin mijloace clasice, demisie, băgat strîmbe, compromitere prin intermediul bileţelelor roz etc., a sacrificat Alianţa DA. Veritabilă sinucidere politică. Iată că, acum, efectele acţiunilor sale nesăbuite încep să se facă simţite din plin. Băsescu începe să culeagă furtună. După ce a făcut Alianţa DA zdrenţe numai de dragul de a-l ignora pe Tăriceanu, a ajuns la mîna PSD! Sigur, cînd trebuie să treacă puntea, domnia sa se face imediat frate cu dracul, indiferent de identitatea politică a acestuia. Cu Alianţa DA la butonieră, alta ar fi fost evoluţia sa în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2009. După numărul mare de gafe din ultimele zile, fără a le mai contabiliza şi pe cele care l-au făcut celebru în domeniul lacurilor ruseşti, deducem că Traian Băsescu nu traversează o perioadă prea fericită pentru domnia sa. Consecvent principiilor sale personale, a contribuit decisiv la destrămarea unei alte relaţii politice, cea cu Theodor Stolojan, gest care s-ar putea să-l coste scump. Stolojan nu este Boc pentru a fi folosit la infinit pe post de Hopa Mitică. În urmă cu patru ani, a acceptat rolul bolnavului închipuit pentru că a realizat că şansele sale de a cîştiga alegerile prezidenţiale sînt destul de reduse, pe turnantă aflîndu-se, în postura de mare favorit, Adrian Năstase. Ieşirea de pe scena politică a lui Stolojan a fost o mişcare pur tactică, pentru că, la acea oră, Traian Băsescu se bucura, cum se întîmplă acum cu Sorin Oprescu, de simpatia şi sprijinul electoratului. Stolojan s-a retras fără a emite mari pretenţii şi a eliberat culoarul pentru Băsescu, moment crucial pentru destinul său politic. Acum, în noua conjunctură politică, prezidentul avea datoria să-l recompenseze pe Stolo, ceea ce, în aparenţă, a şi făcut, dar fără să-i pună sula-n coaste. Sînt convins că, după ce a fost desemnat ca premier, lui Stolojan i s-a impus de la Cotroceni o anumită conduită, pe care acesta nu a putut să o accepte. Sînt analişti care susţin că fostul premier ar fi urmărit să se răzbune pe Băsescu. Prostii. Deocamdată, PD-L mai are încă nevoie de domnul prezident, dovadă faptul că liderii acestui partid acceptă să înghită pe nemestecate toate aprecierile şi comentariile sale deocheate. Pe de altă parte, reluarea temelor referitoare la starea precară de sănătate a lui Stolojan nu mai este atît de convingătoare ca acum patru ani. Motivul invocat de Stolo, cum că trebuie promovat tineretul, bla-bla-bla, unul mai mult decît pueril, constituie o dovadă clară că ruptura dintre cei doi s-a făcut la cald. Sînt curios dacă această ruptură se va perpetua şi în partidul alcătuit din democraţi şi semiliberalii lui Stolojan. La fel de repede s-au destrămat legăturile de amiciţie dintre preşedintele Băsescu şi fostul său buldog electoral, Vasile Blaga, care tace, dar le face… Şi simpatia manifestată faţă de Berceanu, “moştenitorul” său la Transporturi, s-a vărsat repede… I-a mai dat la spate pe Videanu şi pe Onaca. Urmează Boc. Evident, după un scurt stagiu metodic în fruntea Guvernului.