După aproximativ patru luni de calvar, timonierul tulcean Teofil Virgil Creţu a ajuns în ţară. Marinarul se află, în prezent, internat la spitalul MedLife din Bucureşti, pentru a-şi reveni după operaţia suferită pe nava spital olandeză „Johan de Witt”. Odihnindu-se, pe patul de spital, Teofil îşi aminteşte cum a început coşmarul la bordul cargo-ului „MV Rim”. „Pe 3 februarie, când au atacat piraţii, eram de cart, împreună cu comandantul navei. I-am văzut şi i-am trezit şi pe ceilalţi, dar nu am mai putut face nimic. Piraţii stau pe culoarul navigabil şi observă navele. Văd ce viteză au, dacă sunt sau nu încărcate şi atacă. Un marinar neînarmat nu poate face faţă unui grup de piraţi înarmaţi cu aruncătoare de grenade şi pistoale mitralieră”, a declarat Teofil, pentru Telegraf. După ce i-au capturat, piraţii au devastat întreaga navă, povesteşte el, „au distrus toată aparatura de la bord şi au furat tot ce au găsit în cabine”. Echipajul a fost obligat să îşi petreacă timpul într-un salon, în timp ce comandantul a primit aprobarea de a sta în cabina lui. „Ne-au furat până şi chiloţii. Am rămas numai cu hainele de pe noi”, spune Teofil. În prima lună de captivitate, navigatorii au mâncat şi au băut mâncarea şi apa potabilă aflată la bordul navei. După ce aceasta s-a terminat, piraţii somalezi au început să le aducă mâncare şi apă de la mal, în cantităţi insuficiente. După încă o lună, bunăvoinţa răpitorilor s-a terminat, ostaticii fiind nevoiţi să strângă apa de ploaie pentru a nu muri de sete. Primeau în continuare mâncare, dar numai cât să nu moară de foame. În cabina în care era toaleta (singura care a scăpat nedevastată), membrii echipajului se spălau, atunci când li se permitea, cu apă din mare. „În ultimele săptămâni de captivitate, situaţia începuse să devină din ce în ce mai tensionată, din cauza întârzierii plăţii recompensei cerute. Piraţii ne-au dat mai multe ultimatumuri, ameninţându-ne că vom fi ucişi dacă nu îşi primesc banii”, mai povesteşte Teofil.

CURAJ NEBUNESC. Pe 2 iunie, tensiunea de la bordul navei a explodat. Sătui de amânări, piraţii au început să ameninţe violent echipajul. De teamă, dar şi din disperare, unul dintre navigatori a reuşit să pună mâna pe o armă. A urmat o încăierare şi, cu puterea pe care o dă disperarea, marinarii i-au dezarmat şi ucis pe cei şapte piraţi. Teofil a fost rănit la şold, glonţul pătrunzându-i în corp. „Nu mai conta nimic”, îşi aduce el aminte. Cu toate că rana îl durea groaznic, tulceanul s-a târât către timonă şi şi-a luat în primire postul, îndreptând nava către est, pentru a se îndepărta de mal, unde se afla baza piraţilor. „A fost greu, dar trebuia să plecăm de acolo. Toţi ceilalţi colegi stăteau de pază, pentru a nu cădea din nou în mâna piraţilor. Ne-am îndepărtat cât am putut. Am luat legătura cu Dorel Onaca şi acesta a solicitat asistenţă militară pentru a ajunge în siguranţă. Şase bărci ale piraţilor porniseră deja spre noi”, spune Teofil, retrăind acele clipe hotărâtoare pentru soarta echipajului. Din fericire, fostul director al Agenţiei Române pentru Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare Dorel Onaca a reuşit să obţină ajutorul militar la timp, un elicopter însoţind „MV Rim” până când aceasta a ajuns în siguranţă, în Djibouti. Teofil a fost operat pe nava spital „Johan de Witt”, unde i-a fost extras glonţul din corp, fiind apoi ajutat să se întoarcă în ţară de Dorel Onaca. „Armatorul nu ne-a mai plătit salariile din noiembrie 2009, aşa cum se lăuda în presă. Nu ne-a dat nici măcar bani pentru avion”, povesteşte tulceanul. El a adăugat că, după ce se va reface, va pleca din nou în voiaj, fiind singurul lucru pe care îl poate face pentru a avea un venit decent.