Diverşi politicieni se identifică, mai nou, cu cureaua lată. Cît mai lată! Inteligenţa unora se măsoară în lăţime. Ca şi autostrăzile, după principiile lui Boc şi Berceanu. Cînd raportează ce au realizat la acest capitol, prezintă doar lăţimea, ca principal indicator demn de luat în seamă. Revin la cureaua lată cu cravată. Precizarea “cu cravată” este valabilă pentru şmecherii patriei. Practic, dacă nu ai cureaua lată, cît mai lată cu putinţă, nu eşti şmecher! Principalele semnalmente ale politicianului pîrît ţin de cureaua lată. Aşa se întîmplă şi cu unii parlamentari. Nu sînt admişi în diverse comisii dacă nu au cureaua lată. Întîmplător sau nu, cureaua lată a devenit apanajul celor aflaţi la Putere. De altfel, ei sînt cei care fac mare tărăboi pe această temă. Nu au rezultate, nu au activitate, dar se laudă cu cureaua lor cea lată! Să trecem la guvernanţi, toţi posesori de curele late. Unii dintre ei deţin curele late de lux. Mă rog, şi cureaua lată, ca să fim expliciţi, se poartă după posibilităţi. Ai cureaua lată, ai parte. Să nu confundaţi chestia asta cu ştiinţa de carte. Cine are carte, vă zic eu, degeaba, nu are parte! Trebuie să fii afiliat politic, altfel nu pupi cureaua lată! Să trecem în planul existenţial al curelei late. Ce este ea şi cum acţionează. Care sînt raporturile curelei late cu politicienii? Cum influenţează cureaua lată criza actuală? Agăţîndu-ne cu disperare de o curea lată, putem ieşi din buda în care ne-au băgat Băsescu şi ai lui? Putem face pluta cu cureaua lată? Poate fi folosită ca perdele pentru camuflarea găurilor de la Ministerul Turismului? Are cureaua lată calităţile biciului cu care fac unii din rahat perje? Şedinţele de Guvern sînt simple mascarade, parodii sau prilej de confruntări porcine. De o parte şi de alta a mesei, aliaţii îşi arată unii altora cureaua lată cu cravată. Surprinzător, cureaua lată ţine loc de muşchi! Pînă ieri, politicienii îşi arătau muşchii unii altora. Acum, după noua modă de infatuare şi prostie, îşi arată reciproc avantajos cureaua lată. Înainte de a intra în politică, dumnealor erau nişte neisprăviţi. Îşi legau izmenele pe călător cu sfoară. Cînd mergeau, imitînd mersul raţei, clămpăneau din şlapi. Alţii, mai proşti decît ei, abia se tîrau… Şi, astăzi, culmea ipocriziei, nu poţi să treci strada fără aprobarea lor. S-au îngrăşat, au făcut burta mare şi au trecut, firesc, la cureaua lată. În cazul politicianului parvenit, există o disproporţie evidentă între creier şi cureaua lată. Cum se întîmplă cu miliţianul, eclipsat de diferenţa mare dintre creierul personal şi cascheta din dotare. În cazul politicianului, creierul este exact cît nuca. Comparaţi-l cu cureaua lată… Este o diferenţă destul de mare, nu-i aşa? Ca de la cer la pămînt. Sînt politicieni care se identifică doar cu cureaua lor lată. Fără ea, nu reprezintă nimic. Boc şi Orban au promovat cureaua lată. La Cotroceni, protocolul nu permite ca politicienii să vină cu cureaua lor lată. Evident, cu excepţia jupînului…