Pentru o tînără care în urmă cu patru ani a asistat la comiterea unei infracţiuni de tîlhărie, citarea ca martoră în procesul penal reprezintă un supliciu greu de îndurat şi care produce efecte devastatoare asupra stării sale psihice. În prezent în vîrstă de 21 de ani, Cristina Minea, elevă în clasa a XIII-a la un liceu din Constanţa, a asistat în toamna anului 2002 la o tîlhărie săvîrşită într-un autobuz de pe linia 48. Victima Gina Cojocaru, de asemenea minoră la acea vreme, era o prietenă de a sa, căreia i-a fost smuls de la gît telefonul mobil. Principalii suspecţi din acest caz sînt Stoian Zăvoreanu, Mircea Ieremia şi Asan Metin, persoane care în trecut au mai avut probleme cu legea. Achitaţi de acuzaţii în primă instanţă, cei trei susţin în prezent că sînt victimele unei înscenări puse la cale de ofiţerul de poliţie care s-a ocupat de caz, scms. George Caraivan, din cadrul Secţiei 4 Poliţie Constanţa. Inculpaţii afirmă că deşi nu există probe clare împotriva lor, poliţistul face tot posibilul pentru a-i vedea după gratii, fabricînd chiar dovezi şi influenţînd declaraţiile date de unii martori.

Un martor în stare de şoc

Considerată ca fiind martorul crucial din acest dosar aflat pe rolul Curţii de Apel, Cristina Minea a fost citată pentru a oferi noi detalii cu privire la faptă şi la cei care au săvîrşit-o. La termenul de ieri, tînăra l-a recunoscut pe Zăvoreanu ca fiind unul dintre autorii tîlhăriei din 2002, dar nu a putut spune dacă ceilalţi doi bărbaţi care au participat la faptă sînt Ieremia şi Metin. Deşi martora nu a recunoscut vineri că s-au făcut presiuni asupra ei, atitudinea avută în faţa instanţei demonstrează că declaraţia sa a fost clar influenţată. Cristina Minea a izbucnit de mai multe ori în plîns, înghiţindu-şi cuvintele şi nereuşind să se exprime foarte clar. Întrebată de instanţă de ce anume se teme, fata a afirmat că de la data faptei şi pînă în prezent, a continuat să facă naveta de la şcoală-acasă cu autobuzul 48, ceea ce implicit înseamnă că s-a întîlnit de mai multe ori cu inculpaţii din dosar sau cu rude ale acestora, toate domiciliate în zona Palas. Preşedintele completului care a audiat-o pe Cristina Minea a luat act de starea de panică a martorei, afirmînd că aceasta ar fi trebuit protejată de către procurorii care au instrumentat cazul. La finele înfăţişării de ieri, judecătorii au cerut procurorului de şedinţă, reprezentantul Ministerului Public să asigure protecţia martorei. Instanţa a afirmat că protejarea martorei era cu atît mai necesară, cu cît la data arestării celor trei şi în momentul reconstituirii faptei, aceasta nu împlinise încă vîrsta de 18 ani.

Subcomisarul Caraivan, audiat de instanţă

La termenul de vineri a fost audiat şi George Caraivan, poliţistul pe care Zăvoreanu, Ieremia şi Metin îl acuză că încearcă să "îi înfunde" efectuînd presiuni şi confecţionînd probe. Omul legii a povestit instanţei modul de acţiune, cum i-a identificat pe cei trei şi care au fost probele împotriva acestora. Avocatul inculpaţilor a declarat însă că George Caraivan a încercat să o influenţeze pe Cristina Minea, în timp ce se aflau în afara sălii de judecată. Chestionată cu privire la acest aspect, Cristina a răspuns că poliţistul nu a făcut niciun fel de presiuni asupra sa. Un aspect inedit al cazului rămîne însă modul în care Caraivan şi un avocat din oficiu, ar fi procedat în 2002, la data la care victima Gina Cojocaru şi Cristina Minea au fost puse să facă recunoaşterea autorilor dintr-un grup mai mare de suspecţi. Potrivit avocatului inculpaţilor, la acea dată, Gina Cojocaru ar fi spus că vrea să îşi retragă plîngerea, dar poliţistul Caraivan i-a răspuns că în acest caz, ea ar fi cea care ar putea răspunde penal, pentru favorizarea infractorului. Dacă aceste fapte ar fi reale, ar însemna că s-a comis un abuz, întrucît conform legii, Gina Cojocaru nu ar fi suferit nicio sancţiune pentru retragerea plîngerii penale. Mai mult, în acele momente, victima era asistată de un avocat din oficiu, care ar fi trebuit să ia poziţie faţă de afirmaţiile poliţistului. Dacă se va dovedi că într-adevăr Caraivan a avut această atitudine, fie ea şi din exces de zel, iar avocatul din oficiu nu a luat o poziţie categorică, atunci cei doi ar putea fi sancţionaţi pentru abuz în serviciu.