Statul a pierdut și procesul cu Enel, din același motiv pentru care a fost învins în instanță și de CEZ, și de E.ON - un raport 100% vraiște al Curții de Conturi. Mai exact, CCR a susținut că cele trei firme din energie nu și-au respectat obligațiile asumate la preluarea unor părți din Electrica Muntenia Sud. Statul s-a încântat și i-a dat în judecată pe cei trei, cerând despăgubiri. Dar ce să vezi - raportul CCR conținea doar acuze, nu și dovezi. Drept urmare, la CI de Arbitraj de la Paris, România a pierdut fără drept de apel și trebuie să achite cheltuieli masive de judecată, de câteva milioane de euro. Și de-ar fi asta singura eroare a CCR, însă, din păcate, activitatea instituției este caracterizată de greșeli mult prea costisitoare.

Pierderea procesului intentat de statul român grupului italian Enel, la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris, ridică (din nou) semne de întrebare în legătură cu (in)competența Curții de Conturi a României (CCR). Nu de alta, dar statul trebuie să achite cheltuieli de judecată de 1,5 milioane euro și știm foarte bine de la cine va lua banii ăștia. Culmea este că România a mai pierdut și procesele intentate celorlalți doi investitori care au cumpărat filiale Electrica, respectiv CEZ și E.ON. Pentru că asta a fost miza - România a cerut de la această tripletă energetică despăgubiri pentru nerespectarea contractului de privatizare a filialei Electrica Muntenia Sud. Cum? Păi în baza unui raport al CCR, din perioada 2012 - 2013, care a relevat că investitorii nu și-au respectat obligațiile impuse prin contractele de privatizare. DAR, potrivit unor surse din piață, CCR n-a adus dovezi concrete că investitorii privați și-au încălcat cuvântul; și uite-așa, statul a pierdut trei bătălii, iar sclavii, pardon, contribuabilii, adică noi, am suportat (și vom suporta) costurile. Și nu te gândi că abrambureala Electrica e un caz singular. CCR a pierdut multe dintre procesele în care a fost implicată, vina fiind aruncată, de fiecare dată, fie pe instanțele de judecată nespecializate, fie pe termenele prea scurte, care nu le permit consilierilor juridici să se pregătească. Numai în 2010, spre exemplu, cei 17 consilieri juridici ai CCR au fost implicați în peste 1.700 de dosare, fără a colabora cu o casă de avocatură, ci bazându-se pe propriul departament ineficient de auditori. Și astea n-ar fi singurele greșeli ale CCR. Instituția și-a făcut și un obicei prost de a se pronunța pe oportunitatea proiectelor administrațiilor locale. Chiar și la Constanța au fost cazuri în care decizii ale Consiliului Local au fost cenzurate, nu pentru cine știe ce ilegalitate, ci doar pentru că unui inspector din CCR nu i s-au părut oportune. În alte cazuri, o analiză amănunțită a rapoartelor Curții a relevat diverse greșeli bazice de aritmetică (?!?). Efectele? Diverse - spre exemplu, un prejudiciu e mult subevaluat, în vreme ce un necesar de investiții este supraevaluat. Și tot așa. Și, culmea, multă lume insistă în continuare să se bazeze pe rapoartele CCR...