Dacă există o presiune asupra membrilor Curţii Constituţionale, aceasta vine din interior. De la înşişi membrii Curţii care - marcaţi de obligaţii sau convingeri politice - nu reuşesc să trateze o problemă extrem de importantă, vitală chiar pentru cursul evenimentelor, cu obiectivitatea şi răceala unor autentici magistraţi. În mic, Curtea ilustrează haosul şi partizanatul din clasa politică, lucrând cu aceleaşi metode \"lumeşti\" într-o situaţie în care primele lucruri care s-ar impune sunt independenţa şi obiectivitatea. După ce au zăpăcit pe toată lumea cu termenul excesiv de lung dat pentru pronunţare în cazul referendumului, judecătorii s-au trezit că au solicitat de la instituţiile abilitate altceva decât aveau nevoie. La Monitorul Oficial s-a transmis o adresă în care nu s-au făcut precizările necesare şi pentru care nu a existat acordul tuturor membrilor - sau al celor care formează majoritatea. Tot fără ştiinţa unei părţi a membrilor s-a trimis o plângere la Comisia de la Veneţia în care se acuză presiunile externe. Este un haos total în care stânga (Curţii) nu ştie ce face dreapta (aceleaşi Curţi) şi ambele părţi sunt cufundate în bezna care însoţeşte o decizie asupra căreia părerile sunt deja atât de împărţite încât este de presupus că va fi practic imposibil să rezulte necesarul consens. În timp ce Băsescu recunoaşte că face presiuni asupra Curţii - pe care el le consideră îndreptăţite - partida adversă inventariază legislaţia şi scoate la iveală drumul critic pe care ar urma să-l parcurgă decizia finală. În tot acest balamuc, singura persoană care reacţionează cu calm şi cu logică pare să fie noul ministru de Externe. În timp ce, precedentul întreaga situaţie îl depăşea în mod evident, fiind lipsit de resursa tehnică, Corlăţean stăpâneşte domeniul. Atât în mesajul său către preşedintele Zegrean, ca urmare a plângerii făcute la Comisia de la Veneţia, cât şi în convorbirea telefonică pe care a avut-o cu secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, Corlăţean a reiterat angajamentul Guvernului privind respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept - între care şi răscomentata independenţă a Curţii Constituţionale - lămurind totodată şi misterul unei declaraţii publice, pe care deşi o parte a presei române a comentat-o copios, secretarul general nu a făcut-o! De altfel, această acţiune se înscrie în confuzia totală care domneşte la nivelul organismelor internaţionale în legătură cu situaţia politică din România, receptată exclusiv în baza intereselor politice de grup sau a unei ignoranţe totale, nici măcar atinsă de vreo intenţie de clarificare. Rămâne doar prilejul unor lungi şi stufoase luări de poziţie faţă de \"presiunile\" şi nedreptăţile pe care le suportă nişte instituţii dornice de a obţine câştiguri de imagine de pe urma unor conjuncturi tulburi de care responsabilă este ... presiunea atmosferică!