Rata analfabetismului în România este de aproximativ 10%, conform Recensământului realizat în 2011, principalul factor care a influenţat această cifră fiind sărăcia, a declarat sociologul Marius Pieleanu. \"Funcţional, rata analfabetismului în România este mult mai mare decât înregistrările statistice autodeclarative pentru că, practic, analfabetismul nu se defineşte prin raportarea la ceva, ci prin autodeclaraţie. De multe ori, există tendinţa ca persoanele care sunt întrebate astfel de lucruri, din ruşine sau din alte motive, să nu recunoască faptul că nu ştiu să scrie sau să citească. De fapt, dincolo de rata de şapte, opt, 10%, procente ale analfabeţilor din România care declară sincer şi deschis acest lucru, mai avem un număr de procente în plus care, din motive de ruşine socială, de teamă, nu recunosc acest lucru. În mod real, rata analfabetismului este mult mai mare, cum este şi cazul şomajului\", a declarat Marius Pieleanu. Pieleanu susţine că această rată ar putea ajunge până la 15% în ceea ce priveşte analfabetismul real, nefuncţional. \"Analfabetismul nefuncţional se referă la acele persoane care, deşi au mers şapte, opt ani la şcoală nu ştiu să scrie sau să citească corect. Acest lucru reprezintă, în mod evident, o piedică în viaţă. Nu poţi ocupa un loc de muncă, nu poţi face anumite lucruri pe care cei care au studii medii le pot face. La noi se înregistrează analfabetismul, ca şi în alte ţări, în funcţie şi de diplomele obţinute. Analfabetismul nefuncţional este acel analfabetism care este în mod real reprezentat social şi care nu depinde de studiile individuale. Se referă la persoanele care nu pot scrie o frază coerentă, fără a face greşeli de gramatică\", a adăugat Marius Pieleanu.

SĂRĂCIA, CAUZĂ A ANALFABETISMULUI Sociologul spune că sărăcia reprezintă o cauză importantă a creşterii ratei analfabetismului. \"În România, sărăcia din ultimii ani, din motive de criză economică, în mod evident, a crescut. Atunci, mă aştept ca şi analfabetismul, ca o consecinţă a creşterii sărăciei, să crească şi el la rândul său. Cu alte cuvinte, oamenii nu mai au resursa materială necesară în a-şi permite să-şi trimită copiii la şcoală, din cauza sărăciei. Intervin, de asemenea, cauze de ordin cultural. Faptul că în viaţă trebuie să ai noroc şi nu şcoală, de exemplu. Sunt cauze de ordin social şi de lipsă de valori în societate. Avem exemple multe, atât din perspectivă masculină, cât şi din perspectivă feminină. Acolo unde există sărăcie, un nivel de educaţie scăzut, în familie, în comunitate, atunci, automat, copiii nu mai sunt îndemnaţi să meargă la şcoală, nu mai este promovată această valoare, că dacă îi educi pot avea succes în viaţă. Eventual, sunt trimişi la şcoală doar pentru a învăţa să se semneze pentru a-şi lua permisul de conducere la 18 ani, dar nu din alte motive\", a adăugat Pieleanu.

Cea mai mare parte a analfabetismului o reprezintă, în opinia sociologului, copiii proveniţi din zonele rurale şi, în al doilea rând, din păturile sărace şi foarte sărace ale populaţiei. \"Este o cauză nu neapărat a unei comunităţi sau a unei societăţi. Este o cauză care derivă dintr-un imperativ de excluziune socială. Este o cauză socială, în ultimă instanţă, cea care produce creşterea analfabetismului, nu este o cauză derivată din comportamente individuale sau de grup\", a precizat sursa citată.

CATASTROFA BAC-ULUI Sociologul Marius Pieleanu a adăugat că poate fi făcută o paralelă între acest procentaj şi rezultatele slabe din ultimii ani de la Bacalaureat. \"Noi spunem că avem un număr mic de analfabeţi, dar de fapt, accesează zona de liceu, de şcoală medie foarte multe persoane care nu au dobândit cunoştinţele de bază şi corect transmise în şcoala primară şi atunci când se confruntă cu un examen real, bacalaureatul fiind, de fapt, primul examen real, greu, în viaţa unui tânăr, rezultatele se văd imediat: lipsa de educaţie şi proasta transmisie de valori din şcoala primară se regăsesc în examenul de bacalaureat şi în nota primită la acesta. Nu există un vinovat. E vorba despre factorii sociali. Societate care nu are solidaritate socială, care nu parcurge o perioadă de transformare a valorilor, pentru că noi nu ne-am însuşit încă valorile europene care sunt, în mod fundamental, creştine, dar nu ni le-am transferat cum trebuie, o slăbire din ce în ce mai mare a controlului social, reprezentat de familie, de grupul de prieteni, de comunitate, de şcoală, de biserică. Slăbirea controlului social instituţional şi informal a produs o creştere a ratei analfabetismului, o creştere a preocupării faţă de şcoală, în ultimă instanţă o slăbire a nivelului mediu educaţiei la tineri\", a completat sociologul. Totodată, Marius Pieleanu şi-a exprimat speranţa că această rată nu va creşte în viitor. \"Este un vârf minim şi un vârf maxim. Probabil că ieşirea din criza economică, probabil că sfârşitul parcurgerii transferului de valori europene vor fi suficiente pentru reîntoarcerea la valori tradiţionale centrate pe şcoală, pe educaţie şi pe cultură naţională\", a conchis sursa citată.